Din cand in cand imi vine pofta de framantat cu maia. Cautand prin calculator am gasit poze vechi cu prima mea maia primita in dar la un atelier de paine. Mai are cateva zile si implineste 5 ani.
In tot acest timp a trecut prin multe: folosita intensiv, uitata intr-un fund de borcan cu lunile in frigider, hranita doar cand aveam nevoie de ea, si totusi a supravietuit 5 ani si e cat se poate de “vie”.
E impresionant cat de “ingaduitoare si iertatoare” poate fi aceasta cultura vie de bacterii si drojdii tinuta in viata doar de apa si faina.
Nu am timpul fizic necesar sa ii pun in valoare adevaratul potential, framant prea rar si lipsa mea de experienta se simte, insa gustul preparatelor framantate cu maia nu se compara cu nimic.
Promit sa ii acord mai multa atentie in viitor si sa experimentez mai mult cu aceasta minune vie.
Gastele mele crete s-au hotarat sa-mi faca surprize. Au ascuns oua in paie fara ca macar sa-mi dau seama. Nici urma de cuib sau deranj in paie, doar ca s-au dat de gol cand le-am urmarit pe geam si am vazut ca stau asezate mai mult timp intr-un loc. Asa ca m-am dus sa cotrobai si am gasit 12 oua.
Habar nu am cat sunt de vechi, asa ca le-am pus la incubator. Abia astept sa vad cate sunt viabile.
Are mama 5 frumuseti gata sa se apuce de treaba in primavara. Abia astept 🙂
Sunt primele care ma saluta dimineata, vorbarete si certarete. Nu care cumva sa indraznesc sa ma prezint fara vreo gustare sau sa uit sa umplu vasul cu apa ca imediat sunt trasa la raspundere 🙂
V-am zis in postarea cu gastele Sebastopol ca le voi face teste ADN pentru a sti sigur care e fata si care e baiat.
Se pare ca am trei fete si doi baieti 🙂 Acum pot sta linistita, la primavara sper sa nu am probleme sa trebuiasca sa ii separ pe familii, oricum viitorul e asigurat.