Prin balcon

Ma enerveaza vremea asta capricioasa, ba prea cald, ba prea frig, ba ploua in weekend cand as avea si eu timp sa gradinaresc ….

Asa ca ma rezum la gradinaritul in balcon.

Am facut curat la mente si echinacee

Am transplantat tarhonul

Am plantat o capatana de usturoi care inclotise – sper sa am usturoi verde de Paste 🙂

Am recoltat lemongrass-ul ca se lungise de depasea un metru

Apoi l-am mutat si pe el intr-un ghiveci mai mare sa aibe loc sa creasca iar 🙂

Cam atat …

Rasaduri n-am mai pus anul asta ca anul trecut m-am luptat cu ele si mi-au pierit de frig si grindina. O sa cersesc de prin vecini ca oricum in fiecare an se ofereau sa imi dea si eu refuzam 🙂 acum o sa cer eu.

Fonta – buna la toate

Aveam 3 tigai-cratite de teflon. Doua si-au trait viata, tigaia de clatite si o cratita, asa ca am decis sa le inlocuiesc cu o cratita din fonta.

Am luat una destul de mare sa fie loc in ea de gatit de toate 🙂

Si pana acum ma declar super multumita. Desi la inceput eram putin reticenta la ritualul de folosire al unei cratite de fonta, acum ma bucur ca o am.

Am gatit in ea tot felul, de la cartofi prajiti, carne fripta pana la paine si clatite, nimic nu se lipeste daca ai grija de ea.

Acum ma bate gandul sa cotrobai prin camara bunicii sa vad daca pot readuce la viata cratita ei veche de fonta si daca reusesc atunci pe buna dreptate se zice ca poti sa lasi mostenire o astfel de cratita 🙂

Branza la presa

Prima am mancat-o asa ca asta e a doua 🙂

Facuta in vasul de inox, inca n-am reusit sa imi termin formele de lut dar o sa ma stradui 🙂

Acum sta cuminte sa se transforme in cascaval.

Presa si forme pentru branza

Ca un “branzar” care se respecta a trebuit sa-mi fac o presa si forme pentru branza.

Prima data am vazut formele astea pe net (Vintage French cheese strainers)

N-am gasit de cumparat la noi iar pe net au niste preturi de adevarat “vintage”. Am vrut sa imi fac eu din lut insa m-ar fi costat cam la fel sa merg undeva sa mi le arda, asa ca mi-am pus mintea la clocit si iata ce-am facut.

Am gasit de cumparat niste recipiente de lut pentru nu stiu ce-or fi 🙂 de marimea unei cani

Am marcat si dat gauri cu o freza subtire

pana am obtinut fix ce aveam nevoie

o forma de strecurat branza exact ca cea pe care mi-o doream

Procesul e foarte migalos, insa fiind niste vase pe care le voi folosi mult timp de acum inainte eu zic ca merita efortul – mai am de gaurit inca 3 bucati sa se potriveasca la fix in noua mea presa si cu cantitatea saptamanala de branza pe care o produc, adica din 2 L de lapte.

Dupa ce am cautat sa-mi cumpar si presa, ati ghicit, la noi nimic iar pe net preturi de bagat in faliment, am pus mana si mi-am facut singura si presa.

Nimic mai simplu – 2 bucati de lemn (ca sa arate mai frumos eu am folosit 2 tocatoare de bambus), 2 tije cu filet de 1 m pe care le-am taiat in doua si niste piulite si saibe.

Si uite asa mi-am dotat eu “fabrica de branza” cu cele mai tari “gadgeturi” facute de manutele mele 🙂

Pentru o bucata mare de branza folosesc un suport de inox pentru scurs tacamuri 😀

Cosarca de panusi

Stiu ca v-am pus pe jar cu proiectul meu inceput la final de octombrie 🙂

Ei bine, trebuia sa fie o cosarca pentru closca facuta integral din panusi. Doar ca ideea mi-a venit prea tarziu si nu am avut destul material pentru a o finaliza si am lasat-o in asteptare, insa nu am putut astepta pana la toamna sa adun din nou panusi asa ca am continuat cu snur de panusi cumparat si crosetat cu ata.

Asta a iesit 🙂

Am inceput cu panusi uscate

Am impletit in cerc pana am ramas fara panusi

Am gasit apoi de cumparat niste snur din panusi si am zis ca decat sa astept pana la toamna mai bine il cumpar si termin proiectul, altfel cosarca mea era gratis 🙂

Fiind destul de gros nu puteam lucra doar cu snurul de panusi si atunci am zis ca trisez putin si il adaug crosetat cu ata

Dupa ce am ajuns la inaltimea dorita am inceput sa fac manerele din 3 bucati de snur de panusi

peste care am crosetat ata

La final am aranjat capetele si gata cosarca mea

Da nu ma las, la toamna imi fac provizii si fac una integral din panusi 🙂

Acvariu pentru Betta

El e Beti 🙂

Desi avem doua acvarii mari, copilu’ si-a dorit un peste betta. Mereu se uita la ei in borcanasele insirate pe rafturi la petshop.

Ei bine, aceste frumuseti nu prea se inteleg cu alti pesti, ba nu pot fi pusi cu pesti mai mici sau cu inotatoare lungi ca ii ciupeste, ba nu poate fi pus cu pesti mai mari ca atunci el e cel ciupit, nu sta cu alt betta ca se bat pana se omoara (de unde si celalat nume al sau de “peste combatant”), in fine, e mai lunga lista de nu decat de da, asa ca bietul peste ajunge sa stea singur intr-un borcan de jumatate de litru de apa in magazine gen petshop pe motiv ca oricum poate respira si la suprafata apei avand un sistem respirator mai special.

Ceea ce nu spune nimeni, adica angajatii din petshop-uri, e ca bietul peste trebuie tratat ca orice alt peste de acvariu – un acvariu destul de mare sa poata inota in voie si care sa fie decorat cu vegetatie si dotat cu incalzitor (are nevoie de 24-26 grade) si filtru (chiar daca poate respira si la suprafata apei).

Asa ca am pregatit un acvariu special pentru el 🙂 Nu va dau acum lectii de cum se amenajeaza un acvariu, va arat doar ce am facut noi pentru Beti 🙂

Un acvariu de 10 L – special pentru betta, plantat si decorat, iar pentru a-i pune in evidenta frumusetea (el se infoaie cand vede alt betta in semn de atac) am montat pe partea din spate a acvariului folie neagra (era in pachet cu acvariul) in care se reflecta imaginea lui crezand ca e alt peste 🙂 asa ca atunci cand are chef merge si se uita in oglinda.

Acum avem un betta fericit care ne priveste de pe birou cand ne facem temele 🙂

Tinut in astfel de conditii un betta poatre trai chiar si 7 ani.

E un peste usor de intretinut, dar sub nicio forma intr-un borcan!

Otet de mere

Imi place sa folosesc otet de mere la salate, insa cel cumparat din magazin mi se pare cumva ca nu-i ok. Am cautat sa cumpar varianta “cu mama” adica in care sa existe ciuperca care a fermentat otetul, insa desi pe etichete scria ca e “cu mama” in otet nu era nimic.

Am gasit o reteta care mi s-a parut atat de simpla incat am zis ca e musai sa o incerc.

Se aduna intr-un borcan, de preferat tinut la frigider, coji de mere curate – netratate si eventual cotoare, eu am adunat doar coji, pana se umple borcanul.

Se adauga apa cat sa acopere cojile. Ca sa se grabeasca procesul, care oricum dureaza vreo 6 saptamani, se poate adauga zahar, cam 4 linguri la fiecare litru de apa folosit (puneti apa in borcan cat sa acopere cojile apoi o scurgeti si o cantariti si adaugati zaharul necesar) Eu am pus zahar. Cred ca merge si cu miere, o sa incerc 🙂

Se pune adasar apa cu zaharul inapoi peste coji, si se pune peste ele o greutate, eu am pus un paharel de sticla, cat sa tina cojile sub nivelul apei.

Se acopera cu un prosop si se tine la temepratura camerei, de preferat la intuneric.

Dupa cateva zile incepe sa fermenteze

Dupa o saptamana fermenteaza de-a binelea 🙂

Acum e momentul sa strecurati lichidul de pe coji intr-un borcan curat si il puneti inapoi la intuneric pentru 6 saptamani.

Dupa cateva zile o sa apara “mama” – o pelicula subtire la suprafata lichidului

Aceasta se amesteca in lichid pentru a determina aparitia alteia mai puternice

Dupa 6 saptamani otetul ar trebui sa fie gata – miros specific si o “mama” frumoasa la suprafata.

Acum se poate inchide ermetic borcanul sau muta lichidul intr-o sticla cu dop

Tinul la racoare si intuneric nu are termen de valabilitate 🙂

La urmatoarea tura putem scoate “mama” si sa o adaugam dupa prima faza, cand strecuram lichidul de pe coji, astfel otetul va fi gata mai repede.

Va spun clar ca nu se compara cu niciun otet din comert, iti vine sa-l bei gol 🙂 ca sa nu mai vorbim cat e de gustos pe salate.

“mama” seamana cu ciuperca de kombucha, pentru cunoscatori 🙂

Previous Older Entries