Gaste Sebastopol

Inca un vis devenit realitate 🙂 Dupa indelungi cautari pe net in lung si-n lat am reusit in sfarsit sa am si eu gaste Sebastopol.

Sunt minunate, te indragostesti pe loc de ele. Ea e una din mamele puiutilor mei.

De Pasti mi-au iesit puisorii

Iar acum au putin peste doua luni si deja incep sa se increteasca 🙂

Mai trebuie doar sa aflu care-i fata si care baiat 🙂 ceea ce se va intampla curand pentru ca le voi face un test ADN. Da exista si asa ceva 😀

Rate Cayuga

Nu puteam sa inchei anul asta fara a-mi duce la bun sfarsit inca o dambla. Daca anul trecut stateam de paza in fata incubatorului in noaptea de anul nou sa astept sa imi iasa din ou pui de gaini Marans, anul asta mi s-a pus pata pe rate Cayuga. Cum oua de incubat n-am gasit m-am multumit si cu doua perechi de rate adulte pentru care am batut intr-o zi un drum de 700 km (dus-intors).

Specie de rate de origine americana, predominant negre cu reflexe verzui, care sunt puse in valoare cel mai bine in lumina soarelui (din pacate la noi acum e o vreme de nu iti vine sa iesi din casa).

Dar lucrul cel mai interesant la aceste rate este ca la inceputul sezonului de ouat ele fac oua negre, care devin incet gri si apoi albe sau usor verzui.

Abia astept primavara sa ma pot lauda cu minunatiile lor de oua. Pana atunci stau si le admir si astept o zi cu soare pentru o sedinta foto 🙂

Iute foc :)

Pentru ca noptile au devenit din ce in ce mai reci si deja gradele cu minus si-au facut simtita serios prezenta am hotarat ca e cazul sa imi adun ardeii iuti din minisera.

650 grame de iuteala. Ramane de vazut cum o sa-i pastrez: insirati la uscat, pusi la murat, dar cat mai mult posibil as vrea sa ii am proaspeti 🙂

As putea manca ardei iuti cu orice, iar ultima gaselnita au fost pastele cu ardei iute, pentru ca mi-am cumparat masina automata de paste si nu atrebuit sa framant aluatul cu mana 😀

Dulceata de macese

Cand omul nu are treaba isi face 🙂

Am vrut sa incerc un alt mod de a face dulceata de macese. Asa ca am cautat pe net cum se mai poate prepara aceasta dulceata si am gasit metoda “chinez batran”, adica se ia fiecare boaba si se taie capetele, apoi se scot samburii cu varful unui cutit 🙂

Se clatesc apoi bine sa dispara orice urma de perisori si apoi se pune zahar si se lasa asa o vreme, eu le-am lasat de seara pana dimineata.

Se pun la fiert cu putina apa, cat sa le acopere si in momentul cand au inceput sa se inmoaie se paseaza cu blenderul. Nu trebuie fierte foarte mult pentru ca isi modifica culoarea. Trisam si adaugam jumatate de cantitate recomandata de zahar gelifiant la cantitatea de “pasta”, mai fierbem 5 minute si gata.

Nu se compara cu nicio dulceata de macese pe care am mancat-o pana acum, e fructata, are o culoare vie si nu e exagerat de dulce.

Merita tot efortul curatatului bob cu bob.

Si daca tot m-am ales cu o gramada de samburi de macese ma gandeam ca as putea face ceva si cu ei.

Dupa cum ma stiti deja, gainile mele servesc tot felul de tratamente preventive pe baza de plante, printre care si ceaiuri din diverse fructe si ierburi sau amestecuri de plante si fructe uscate adaugate la hrana lor zilnica. Asa ca m-am apucat de studiat problema samburilor de macese si am aflat ca adaugati in dieta gainilor ajuta: sunt bogati in calciu (2724 mg / kg) ceea ce face ca ouale sa fie mai tari in coaja, sunt bogati in carotenoizi ceea ce face ca galbenusul oualor sa fie mai intens colorat, asa ca despre samburii de macese doar de bine.

Mai am in lucru inca o tura de macese pentru dulceata asa ca am stoc generos de samburi 🙂

Scurt update

M-am lenevit rau, cu scrisul pe blog doar, ca in rest nu-mi vad capul de treaba 🙂 Mi-e mai la indemana sa pun cate o poza pe FB decat sa scriu cate un articol. Cand omul n-are de lucru isi face, iar eu mi-am facut cu varf si indesat 🙂

Mimi si Lola au crescut asa de frumos incat a trebuit sa le construiesc un cotet doar al lor.

Mi-am adus pe cap o pereche de rate indiene, Niki si Noko, in speranta ca le voi duce la gradina sa pape limacsi, insa sunt asa de speriate ca inca nu am reusit sa ma apropiu de ele. Au fost crescute salbatice si nu a pus nimeni mana pe ele iar cand ma apropiu de zona lor sar si fug ca disperatele zici ca sunt petarde. A trebuit sa le fac si lor cotet separat ca nu le puteam pune cu restul trupei 🙂

Apoi Pixie, una dintre lilici a hotarat ca vrea sa fie mamica si am lasat-o 🙂 normal, alt cotet

Apoi mai cu treaba prin gradina si uite asa n-am eu vreme sa scriu aici.

Acum mi se arata alta, Aura, rata cea alba, s-a pus de vreo trei zile pe clocit, deci prevad inca un cotet 😀

Mai am putin si devin specialista in construit cotete pentru pasari 🙂

Previous Older Entries