Greenzonelife

V-am zis in postarea cu gastele Sebastopol ca le voi face teste ADN pentru a sti sigur care e fata si care e baiat.

Se pare ca am trei fete si doi baieti 🙂 Acum pot sta linistita, la primavara sper sa nu am probleme sa trebuiasca sa ii separ pe familii, oricum viitorul e asigurat.

Si se pare ca am nimerit-o si cu numele 😀

Cum imi place mereu sa experimentez, acum mi-a traznit prin cap sa vad ce gust are oul de strut. Din fericire avem crescatorie de struti fix la noi in oras, asa ca mi-am cumparat doua oua.

Un ou de strut cantareste cam cat 15 oua de gaina

Azi mi-am propus sa il fac pe cel mai mic – 1.018 kg – omleta 🙂 insa de dragul unei prietene am vrut sa pastrez coaja intacta pentru a i-l putea oferi sa-l decoreze. Asa ca m-am pus pe treaba.

In primul rand am cautat partea cu bula de aer ca sa nu umplu oul cu spartura de coaja sau sa risc sa-l vars pe jos.

Apoi folosind un burghiu pentru ceramica am facut usor o gaura mica pana am ajuns la pielita, pe urma usurel cu un ciocan si burghiul pe post de dalta am mers roata si am largit gaura.

Am scuturat de praf gaura, am rupt pielita si am turnat oul intr-un vas, iese destul de usor, scuturat cate putin pana curge tot continutul.

Am obtinut usor peste 800 ml de ou.

Am facut o omleta suficienta pentru 4 pesoane.

Am spalat coaja sub jet de apa si am obtinut o coaja de ou perfecta pentru decorat.

Desi am incercat multe soiuri de oua pana acum, as zice ca oul de stut se aseamana cel mai mult la gust si textura cu cel de gaina.

Inca mai visez la gradina aia de cateva hectare si poate candva ma voi apuca de crescut si struti 😀

Inca un vis devenit realitate 🙂 Dupa indelungi cautari pe net in lung si-n lat am reusit in sfarsit sa am si eu gaste Sebastopol.

Sunt minunate, te indragostesti pe loc de ele. Ea e una din mamele puiutilor mei.

De Pasti mi-au iesit puisorii

Iar acum au putin peste doua luni si deja incep sa se increteasca 🙂

Mai trebuie doar sa aflu care-i fata si care baiat 🙂 ceea ce se va intampla curand pentru ca le voi face un test ADN. Da exista si asa ceva 😀

Nu puteam sa inchei anul asta fara a-mi duce la bun sfarsit inca o dambla. Daca anul trecut stateam de paza in fata incubatorului in noaptea de anul nou sa astept sa imi iasa din ou pui de gaini Marans, anul asta mi s-a pus pata pe rate Cayuga. Cum oua de incubat n-am gasit m-am multumit si cu doua perechi de rate adulte pentru care am batut intr-o zi un drum de 700 km (dus-intors).

Specie de rate de origine americana, predominant negre cu reflexe verzui, care sunt puse in valoare cel mai bine in lumina soarelui (din pacate la noi acum e o vreme de nu iti vine sa iesi din casa).

Dar lucrul cel mai interesant la aceste rate este ca la inceputul sezonului de ouat ele fac oua negre, care devin incet gri si apoi albe sau usor verzui.

Abia astept primavara sa ma pot lauda cu minunatiile lor de oua. Pana atunci stau si le admir si astept o zi cu soare pentru o sedinta foto 🙂

M-am lenevit rau, cu scrisul pe blog doar, ca in rest nu-mi vad capul de treaba 🙂 Mi-e mai la indemana sa pun cate o poza pe FB decat sa scriu cate un articol. Cand omul n-are de lucru isi face, iar eu mi-am facut cu varf si indesat 🙂

Mimi si Lola au crescut asa de frumos incat a trebuit sa le construiesc un cotet doar al lor.

Mi-am adus pe cap o pereche de rate indiene, Niki si Noko, in speranta ca le voi duce la gradina sa pape limacsi, insa sunt asa de speriate ca inca nu am reusit sa ma apropiu de ele. Au fost crescute salbatice si nu a pus nimeni mana pe ele iar cand ma apropiu de zona lor sar si fug ca disperatele zici ca sunt petarde. A trebuit sa le fac si lor cotet separat ca nu le puteam pune cu restul trupei 🙂

Apoi Pixie, una dintre lilici a hotarat ca vrea sa fie mamica si am lasat-o 🙂 normal, alt cotet

Apoi mai cu treaba prin gradina si uite asa n-am eu vreme sa scriu aici.

Acum mi se arata alta, Aura, rata cea alba, s-a pus de vreo trei zile pe clocit, deci prevad inca un cotet 😀

Mai am putin si devin specialista in construit cotete pentru pasari 🙂