GreenZoneLife

Ma mai apuca cateodata porniri creative si dorul de a scrie scrisori adevarate, cu stiloul pe hartie, cu scris frumos si caligrafic. Cateodata visez ca atunci cand voi avea casa, voi instala la poarta o cutie mare postala, frumos decorata, cu acoperis plantat cu plante grase si suculente sau chiar cu muschi, cutie in care voi primi scrisori 🙂 Vise …

Pana atunci nu-mi ramane decat sa ma amagesc cu cate un mic moft.

Asa ca mi-am cumparat un set de caligrafie. Sper sa fie pe atat de folositor pe cat e de aratos 🙂 Are multe: un toc din lemn, 5 penite de diferite grosimi, o sticluta cu cerneala albastra, o stampila cu motiv de crin, un baton de ceara pentru sigiliu, 10 felicitari si 10 plicuri. Toate ambalate frumos intr-o cutiuta de carton.

Nu mai stiu cand si de unde a aparut obiceiul asta la noi in casa, insa de multi ani mama face acest calendar in fiecare an. In noaptea de anul nou, cat mai aproape de miezul noptii dar dupa acesta, se taie o ceapa si se separa fiecare camasa apoi in fiecare caus se pune sare. Se lasa cam 12 ore apoi se “citeste” calendarul. Eu inca nu prea is lamurita care e semnificatia plusurilor din calendar, insa stiu ca acest calendar prevesteste cat de ploioase sau secetoase vor fi lunile anului in functie de cata apa se formeaza in fiecare caus.

Iar “citirea” arata cam asa:

IANUARIE +++
FEBRUARIE ++++
MARTIE +++
APRILIE ++++
MAI +++±
IUNIE +++±
IULIE ++++
AUGUST +++
SEPTEMBRIE +++
OCTOMBRIE +++
NOIEMBRIE ++++
DECEMBRIE +++±

Daca pricep ceva e ca cele cu mai putine plusuri sunt mai putin ploioase decat cele cu mai multe plusuri 🙂

Odata cu frigurile ce au lovit gradina mamei la inceput de octombrie am cules si toate rosiile, care majoritatea la vremea respectiva erau gogonele. Le-am adus la mine si le-am tinut pe masa din bucatarie pana s-au copt si le-am mancat. Se pare insa ca doua, yellow stuffer, au scapat privirilor si s-au ascuns dupa ghivecele de stevie si ardei iute care ocupa acum o parte din masa din bucatarie. Verificand azi ghivecele si rotindu-le sa nu se aplece prea tare plantele dupa lumina le-am descoperit.

Culese de apoximativ 3 luni, sarmanele s-au copt, apoi au asteptat cuminti, intrand intr-un fel de stare de stafidire. Nici urma de stricaciune pe ele. Nu o sa le mananc, o sa le las sa vad cat pot rezista 🙂

La multi ani 2014 ! Un an nou mai bun, mai bogat, mai linistit, mai darnic, mai cum vi-l doriti voi 🙂

Dupa atata mancat am hotarat sa iesim putin la aer, sa ne mai spalam si gandurile cu un drum si sa iesim din casa. Am dat o fuga pana la livada, care e la cateva minute de casa mamei, unde totul era inghetat si alb.

mai putin un smoc de iarba care nu era foarte convins de vremea de afara

In gradina mamei insa, mai poti gasi cate o pata de culoare pe ici pe colo