GreenZoneLife

Manata de gandul de a folosi cat mai putine chimicale, macar cele pe care le mancam, am hotarat sa-mi fac zahar vanilat. Am gasit de cumparat un set de 2 pastai proaspete de vanilie cu 5 lei, frumos ambalate in eprubete de sticla pentru a-si pastra prospetimea.

Reteta e de la Jamie, el insa foloseste 4 pastai la un kg de zahar, eu am folosit una din cele doua, insa la o jumatate de kg de zahar, nu un sfert cum ar fi trebuit ca sa respect proportiile.

Am turnat zaharul in robot.

Apoi am taiat si despicat bucatile de pastaie.

Si le-am amestecat prin zahar.

Am pornit robotul si l-am lasat sa mearga suficient cat sa se macine pastaile. Sunt destul de lipicoase la atingere si necesita un timp mai lung pana se sfarama. Si asa au ramas bucatele mici care nu s-au zdrobit complet.

Insa nu cred ca va fi nicio problema. Asa ca i-am gasit un borcan dragut si l-am pus la indemana pentru viitoare folosinta.

Asa ca m-am ales cu un jumatate de kg de zahar vanilat la numai 5 lei, fara chimicale. Cred ca acum o sa ma indur sa-mi pun zahar vanilat si in cafea 🙂

Abia astept sa-l folosesc la prajituri. Mirosea divin in toata bucataria cand l-am preparat.

Ca bonus, tot pentru cafea, sau ceai, mi-am mai luat si niste zahar candel, asa de placere 🙂

Ne plimbam sambata, si ca de multe ori, copilul adoarme in masina inainte sa ajungem acasa. Nu-mi place sa o trezesc. Prefer sa o las sa doarma, chiar daca pozitia din masina nu e cea mai adecvata. Asa ca iesim din oras spre Oradea. In Cluj era ceata, nu foarte tare, insa pe masura ce ne departam ceata devenea din ce in ce mai densa. Apoi brusc, undeva la vreo 30 de km de oras, ceata dispare si vedem cerul si soarele la apus.

In partea cealalta, undeva sub ceata, se afla depresiunea Clujului.

Abia am gasit drumul inapoi spre casa, era deja intuneric, plus ceata groasa, parca eram intr-un borcan cu smantana 🙂 Insa privelistea de deasupra cetei a meritat plimbarea pentru somnul copilului.

De obicei nu cumpar suveniruri doar de dragul lor. Chestii gen breloc, ilustrate sau mai stiu ce alte lucruri care ajung sa fie aruncate, nu le suport. Daca e sa cumpar ceva incerc sa gasesc ceva folositor sau foarte decorativ si eventual refolosibil. Astfel am plecat de la Salina Turda cu saruri. Sare condimentata cu diverse arome. Normal ca puteam sa-mi prepar singura aceste feluri, dar mi-am facut si eu putin de cap, poate putin cam mult avand in vedere pretul, insa imi place la fel de mult si cum arata, iar recipientele pot fi refolosite. Aromele lor imi vor da idei pe mai departe, iar sticlutele si cutiutele pot fi refolosite in diverse alte scopuri. Arata bine si pentru un cadou mai sofisticat, daca va indurati sa dati atatia bani pe un cadou de genul acesta.

Verde cu cimbrisor, menta si busuioc, Neagra cu negrilica, Galbena cu sofran si Rosie cu boia

Verde cu cimbrisor, menta si busuioc, Neagra cu negrilica, Galbena cu sofran si Roza cu vin rosu. Cantitatea e aceeasi cu cele din cutiute, desi la prima vedere pare mai putin.

Si o cutie cu mai multa sare cu vin rosu care asteapta ceva fripturi sofisticate pentru a fi folosita 🙂 Macinata devine roz.

Eu sunt incantata de achizitie. Daca v-am dat idei poftiti de va preparati sare aromata 🙂

Din cand in cand ne pornim la plimbare la salina, e aproape, 30 km, si uneori am senzatia ca mergem cam rar. Azi am dat iar o fuga. Pe vremuri mergeai cateva sute de metrii printr-un tunel semiluminat, apoi coborai in salina, 13 etaje, pe niste trepte de lemn pline de sare pe care alunecai in toate directiile. Ajuns jos stateai pe unde apucai, pe sare mai ales, si nu prea aveai mare lucru de facut, fiind si cam intuneric, doar ceva lumina slaba mai scotea locul din bezna.

Acum insa, de cativa ani, s-au modernizat, si de atunci mergem si noi mai des, mai ales ca acum cu copilul dupa noi nu ar fi fost tocmai distrativ sa cobori 13 etaje cu pruncu in brate 🙂 Acum au o intrare noua, mergi doar cativa metrii prin tunel, luminat frumos, si cobori cu liftul. Singurul impediment acum e ca mai tot timpul e plin de lume. Au instalat un loc de joaca pentru copii, au amenajat un amfiteatru, au montat o gondola, loc de jucat ping-pong, bowling, minigolf. Lacul fomat la baza putului este acum amenajat pentru plimbari cu barca. Intr-un cuvant locul a fost modernizat dar a devenit in acelasi timp si o chestie comerciala. Oricum, beneficiile sarii raman si vom profita cat putem de ele.

Tunelul de la intrare

Depuneri de sare pe peretii tunelului

Un drob de sare transparent expus frumos intr-o mica spartura in peretele tunelului

Sala mare si liftul

Gondola

Putul de evacuare vazut de jos in sus

Bulele luminate de la debarcaderul de pe lac

Turturi de sare

Si depuneri noi de sare care s-au format ca urmare e evaporarii apei sarate din aer

Totul e foarte umed si acoperit cu o pelicula de sare, temperatura undeva la 12-14 grade, insa locul e spectaculos, atat prin dimensiuni cat si prin noua amenajare.

Va invit daca sunteti in zona sa faceti o vizita.

Sunt putin atrasa de cani verzi, asa ca mi-am cumparat cate una pentru fiecare necesitate. In ordinea aparitiei, de la stanga la dreapta: cafea, supa, ceai 🙂

Mai am un fix, pe care o sa-l rezolv eu cumva. Am gasit de cumparat, mai demult, le o ceainarie in Londra, niste cani de ceai frumos inscriptionate pentru gradinari. Nu mi-am luat atunci ca am zis sa nu le sparg pe avion si apoi nu am mai gasit nicaieri. Am gasit totusi o poza cu ele si am de gand sa reproduc modelul apoi sa-l imprim pe o cana. Mai trebuie insa sa gasesc si modelul de cana potrivit. Pana atunci adun cani verzi 🙂