GreenZoneLife

Am fugit de caldura pentru cateva ore sus la munte, la nasi, care au o cabanuta intr-un loc uitat de lume si pana unde iti rupi masina, dar merita cand ajungi sus si vezi zarile. Unde mai pui ca tempereatura era cu vreo 5 grade mai mica decat in oras iar drumul dureaza doar o jumatate de ora. Si daca tot am ajuns acolo, ca nu prea ne induram sa urcam prea des, am facut iar experimente. Au in gradina un cires amar, bun foc, din care facusem eu mai demult niste ciresata de te lingeai pe buze. In fiecare an am cautat vreun puisor de cires dar nimic. Batranul cires nu vrea nici in ruptul capului sa lase mostenitori. Tocmai citisem zilele trecute pe undeva ca in iulie se poate inmulti visinul prin butasi. Nu stiu daca o fi drept, dar eu am luat-o de buna, si in mintea mea, daca se poate la visin de ce sa nu se poata si la cires amar, doar sunt rude, nu?

Asadar … butasi de cires amar. Am dus cu mine tot arsenalul: foarfeca, ghivece, pamant, pudra de hormoni. Am luat butasi, vreo 6, ca sa fie, doar de s-ar prinde toti ca nu m-as supara :). Le-am taiat frunzele la jumatate ca sa nu se piarda prea multa apa prin evaporare, le-am pus si sticla in cap si astept minunea.

Si ca sa fie meniul complet, am luat si niste cirese super coapte, ca deja erau stafidite, si le-am luat semintele. Asa ca am semanat si samburii de cirese, doar doar, vreuna din metode o da roade.

Le-am acoperit cu putin pamant si le-am pus si lor capac sa se mentina pamantul umed. Avand in vedere ca pana acum am reusit sa obtin meri, pruni, duzi, stejari si nu mai stiu ce alti pomi din seminte, nu m-as mira sa iasa si ciresii. Oricum o sa am de asteptat pana la primavara sa iasa ceva din samburi, cel putin asa a fost cu merii si prunii.

Mai am o misiune pe weekend-ul asta, sa iau maine si niste butasi de visin, ca avem unul la mama in curte de cand eram eu mica si care acum e batran si cam ramolit si da semne ca s-ar cam duce saracul, si poate reusesc sa-l inmultesc. Ca toti visinii care au iesit din semintele lui seamana cu el dar parca nu au fructele chiar asa de mari ca ale lui. E super bun, cu fructe mari si doar putin acrute.

Am un dud la servici care ma tenteaza in fiecare vara. Cum am fost in concediu doi ani am uitat de el dar acum ca m-am intors la servici am atentat iar la bunatatile lui. E un dud negru, dulce si zemos. Iar acum sunt asa de coapte ca abia le poti culege, nu poti sa apuci o creanga ca te bombardeaza cu dude. Victimele au fost tricoul meu roz si camasa colegului 🙂 care a venit si el in ajutor. Mostre:

Am adus si acasa un pahar in speranta ca va manca si pitica mea. Nici vorba, “mami, negru, nu place”. Asa ca m-am infruptat eu din ele. Si ce altceva mai poti face cu niste dude supercoapte? Le iei semintele.

Am citit ca se poate inmulti dudul prin seminte. Se mai poate si prin butasi, dar prin seminte cica ar fi mai sanatosi si mai vigurosi. Oricum, se pare ca va trebui sa astept vreo zece ani de acum inainte pana sa mananc dude din copacii mei fiindca duzii cresc foarte incet. Vreme este 🙂 asa ca am inceput experimentul. Am extras semintele dintr-o duda si le-am semanat intr-o jardiniera micuta cu pamant si nisip, le-am acoperit cu 1 mm de pamant, le-am udat si am acoperit ghiveciul cu un clopot de sticla si l-am pus la loc ferit de razele soarelui dar cald. Acum astept rezultatele.

Din ciclul experimente, pepiniera de mere salbatice sau crab apple. Sunt niste pomisori decorativi care se gasesc prin parcuri sau prin spatiile verzi dintre blocuri. Infloresc abundent primavara si fac o multime de mere mici si colorate toamna care raman pe copac pana dupa brumele tarzii. Sunt o hrana bogata pentru pasari peste anotimpul rece, asa ca sunt ideali ca pomisori decorativi daca vreti sa oferiti hrana pasarelelor din gradina voastra.

Asa ca am cules si eu cateva merisoare in toamna si le-am luat semintele. Se pare ca sunt la fel de productive si la capitolul rasarire. La cum arata tavita unde le-am semanat cred au rasarit toate. Urmeaza sa le replantez. Sa vedem cum rezista la rasadire.

Din cate am citit sunt comestibile si iese un jeleu foarte bun din ele. Asa ca abia astept… peste cativa ani 🙂 o sa va spun ce gust are jeleul.

Din categoria experimente va prezint azi inca unul reusit. Neluind seama la comentarii de genul: cine a mai auzit asa ceva, cum sa pui butasi din pomi fructiferi, nu o sa iasa nimic, si altele de genul, am pus intr-o zi insorita si calduta de noiembrie 4 butasi de gutui. Citisem eu pe undeva ca la gutui merge inmultirea prin butasi luati in perioada de repaos vegetativ. Totul a fost asa mai la plesneala si fara prea mari sperante de reusita.

Insa zilele asta, aruncad un ochi pe balcon sa vad ce mai misca, ca de facut nu am facut mai nimic ca am fost atacati de virusi pe toate fronturile si am ripostat cu febra si frisoane, am vazut ca unul dintre butasii mei de gutui da semne serioase ca are viata. Inca unul dintre ei pare viu, iar ceilalti doi inca nu spun nimic. Cam asa arata cel mai hotarat.

Declar asadar experimentul reusit in proportie de 50% pana in faza actuala. Deci se poate, gutuiul se inmulteste prin butasi fara prea mari eforturi. Iei butasi toamna tarziu, le pui putina pudra de hormoni si ii plantezi intr-un substrat permeabil, uzi usor si astepti. Poate ar fi ajutat mai mult daca ii si acopeream cu un clopot de folie dar am zis ca fiind in balcon si nu afara conditiile sunt mai prietenoase. Oricum eu sunt multumita de rezultat.

O plimbare prin piata, frumos si soare dar frig de crapa pietrele. La o taraba stateau frumos in pungute de plasa niste boabe uriase de fasole. Nu mai vazusem fasole asa mare de cand eram mica si mergeam in vizita la o tanti la tara si avea fasole din asta. Am mai cautat de atunci dar nu am mai vazut pana acum. Desi mi se pareau cam inghetate mi-am luat inima in dinti si am cumparat o plasuta in ideea ca o sa le dau la soacra mea sa le semene in gradina. Desi se zice ca fasolea nu ingheata mie mi se parea saraca cam afectata. Ajunsa acasa am purces la testat fasolea.

Mai tineti minte experimentele ce le faceam pentru ora de biologie? Am luat fasolea si am pus-o la incoltit sa vad daca am vreo sansa sau chiar era inghetata tun. Am pregatit-o frumos, pe un pat umed de vata si am pus-o la lumina. Dupa vreo doua zile s-a umflat fasolea mea de nu mai incapea in tava si degaja un miros insuportabil asa ca am decis sa o pun in pamant. A trecut mai bine de o saptamana si fasolea mea nu da niciun semn. La carte zice ca incolteste dupa 6-8 zile. O mai las poate totusi se hotaraste. Apoi am lipsit o zi de acasa iar seara la intoarcere gasesc doua plantute. Se pare ca fasolea totusi nu ingheata, poate ca devine mai timida :). Acum incep sa dea semne si celelalte boabe.