GreenZoneLife

Cand le-am cumparat am sperat sa le pot inmulti, insa nu am reusit. Butasii pusi la inradacinat in apa au ramas verzi dar nu au facut radacini. Butasii pusi in pamant s-au ofilit dupa cinci minute.

Dupa ce mi-am indulcit ceaiurile toata vara cu frunzele lor am cules si pus si la uscat cateva. Destul de spornica, as putea spune despre planta de stevie.

Acum cand a venit frigul, desi balconul meu e inchis, se pare ca celor doua plantute nu le-au prea palcut temperaturile scazute de peste noapte si au inceput sa se zgribuleasca. Asa ca le-am tras o ultima tunsoare, peste iarna m-as mira sa mai cresca prea mult, le-am schimbat ghivecele si le-am adus in casa la caldurica.

Vom vedea daca supravietuiesc pana la primavara, cand voi relua experimentele cu inmultitul. Poate una o sa o las netunsa sa vad daca face flori si seminte. As vrea sa-mi pot indulci macar ceaiul si cafeaua exclusiv cu frunzele lor 🙂

Imediat e octombrie si dragutul meu Rose de Rescht a hotarat sa o ia de la capat cu infloritul dupa ce i-am aplicat o tunsoare zdravana in vara

Deja are doi boboci care se vor desface curand, daca o tine in ritmul asta fac dulceata in noiembrie 🙂

L-am tuns in vara drastic, aproape pana la nivelul solului, ca se umpluse saracul de el de acarieni si rugina de ii erau toate frunzele ca vai de ele. A inceput apoi usor sa se infrunzeasca la loc, dupa care vad ca a inceput sa si infloreasca. O fi crezut ca l-am tuns de iarna iar acum a venit primavara si trebuie sa infloreasca 🙂 Dintre toate soiurile de trandafiri de dulceata pe care le am, acesta a fost cel mai harnic.

Daca tot mi-am ignorat usturoiul de tuns vara asta, pentru ca am profitat cat am putut de verdeturile din gradina bunicilor, s-a gandit dragutul sa-mi atraga atentia si a inflorit. M-am trezit intr-o zi cu o tija lunga plina de floricele mici si albe, un buchetel de stelute.

Si ca sa iasa si mai mult in evidenta, si-a aplecat tija cu flori fix in calea mea cand dadeam sa ies in balcon 🙂 Nu-i asa ca arata bine in intuneric?

Din cativa bulbisori, in cativa ani, zephyranthes-ul meu s-a inmultit in asa hal incat vara asta nu a facut decat o singura floare. Atat de inghesuiti erau saracii bulbi ca umplusera jardiniera. Asa ca am hotarat sa le dau o pauza si sa-i scot putin la aer. Am rasturnat asadar jardiniera si am purces la ales bulbi. Am gasit cred peste o suta de bulbi intr-o singura jardiniera.

O sa ii las la uscat o vreme apoi o sa-i replantez, intr-o jardiniera mai mare sau in mai multe jardiniere. Imi plac prea mult florile lor ca sa ii fi lasat sa se chinuie inghesuiti acolo si fara sa-mi ofere florile lor roz. Imi aduc aminte in primii ani ca jardiniera era plina de flori in fiecare vara, anul asta am vazut doar o floare. Nici anul trecut nu au fost prea multe, cred ca de pe atunci erau deja prea inghesuite insa saracele nu au avut rand decat abia acum. Ma bucur ca nu le-am pierdut iar bulbii sunt mari si sanatori. Astpt sa vina vremuri mai racoaroase pentru a-i planta din nou.

Ma bate gandul pe seara sa fac un ceai de lamaita. Cand ies in balcon sa culeg niste frunze gasesc lamaita mea devastata, numai bete goale, fara frunze pe multe dintre fire. Am mai avut eu o problemuta acu vreo luna cu niste viermisori mici si verzi care mi-au gaurit frunzele la mai toate plantele si efectiv mi-au mancat toata menta capsuna de nu mai ramasese nici urma de ea, insa acum era prea de tot.

Ma apuc de intors plantele pe toate fetele si gasesc raufacatorul

Satul si cu gura mirosind a lamaita 🙂 dumnealui s-a pus la somn. Si-a facut un frumos culcus intr-o frunza de lamaita si s-a asezat confortabil dupa ce mi-a halit jumate din recolta. Poate ca s-o fi transformand in vreo frumusete de fluture, insa eu i-am facut frumos vant de la etajul patru sa se transforme in alta parte.