GreenZoneLife

Am cumparat in urma cu cativa ani o planta de lavanda. E o lavanda mai ciudata, doar mirosul frunzelor seamana cu cele ale lavandei clasice. In rest nu prea seamana, nici macar flori nu a facut inca, dar eu am cumparat-o ca fiind lavanda, asa ca lavanda i-am zis. S-a lungit in primul an de s-a facut un fir inalt de cam un metru. Apoi a venit toamna si dadea semne de chelire. Am zis hai sa pun ceva butasi din ea ca altfel o pierd. Am incercat sa obtin cat mai multi butasi din acel fir, i-am pus frumos intr-o jardiniera si le-am facut un cort de folie cu bule ca deja se facuse cam frig. Au stat asa peste iarna, primavara erau cam pricajiti dar majoritatea prinsesera radacini. I-am aranjat putin si au inceput sa creasca la fel de lungi ca mama lor. Atunci mi-am zis ca trebuie tunsi. Dar cum nu ma lasa sufletul sa arunc nici macar ce tai, am pus noi butasi, de data asta undeva pe la mijlocul verii. S-au prins toti in cam o luna. Ia-am tuns putin si pe acestia sa se ramifice si iar am pus butasi cu acelasi succes ca pana atunci. Si uite asa m-am ales cu trei jardiniere lungi de mai bine de un metru pline cu lavanda frumos mirositoare.

Normal ca trebuie tunse din nou. Alti butasi. Cand voi avea gradina imi fac toate gardurile vii din lavanda asta. Pana atunci sper sa-mi ajunga balconul. Probabil ca si infloreste dar la cat am tuns-o sa se ramifice cred ca nu avut ocazia. Oricum e o planta care se prinde foarte usor si repede.

Am tras chiulul zilele astea la capitolul gradinarit asa ca pe ultima suta de metrii am mai semanat ceva flori. Garoafele sunt unele dintre preferatele mele, mai ales cele care sunt parfumate.

O mica dezamagire am avut cand am deschis plicul, extrem de putine seminte. Sper macar sa fie de calitate si sa rasara toate ca nu cred sa fi fost mai mult de 25 de seminte in plic. Asa ca nu am sperante prea mari de pe urma lor. Eu le-am semanat, acu e randul lor. De obicei cumpar seminte de la firme care produc seminte profesionale sau folosesc seminte primite sau culese de mine. Acum cred ca m-a atras poza de pe plic.

Am cumparat nu mai stiu cu cati ani in urma o plantuta cu cateva frunzulite verzi cu punctulete galbene de la o florarie de cartier. Vanzatoarea nu a stiut sa-mi spuna prea multe. Am aflat eu mai tarziu. Aucuba japonica. Denumire populara: Laurul patat sau pomul de aur. Rezista afara in locuri cu umbra si face si flori dupa o vreme. Eu o cumparasem ca planta de apartament. Am suparat-o tinand-o in casa si mai ales intr-un ghiveci mic. Acum e fericita, sta pe balcon intr-un ghiveci pa masura, e mare si frumoasa si mai ales in primavara asta a inflorit pentru prima data.

Acum nu-mi mai ramane decat sa astept toamna sa vad daca face si fructe 🙂

Mi-s dragi toate florile, dar un un lucru nu-mi place, sa primesc flori la buchet. Mi se pare asa o risipa atatea flori taiate si uitate prin florarii, apoi le primesti si in cateva zile mor. Stiind acest lucru, o prietena draga, mi-a daruit intr-o primavara o primula la ghiveci. De atunci s-a inmultit, in fiecare an ii da cate un pui apoi in anul urmator puiul infloreste.

Cand am primit-o avea flori batute si dese, dar desi se pare ca s-a salbaticit putin e frumoasa si asa. Mi-e drag de ea in fiecare primavara cand ii vad florile si imi aduce aminte de prietena mea care nu mai e. Abia astept sa-i ofer un locsor in viitoarea mea gradina, insa pana atunci o s-o tot pun in ghivece din ce in ce mai mari pe masura ce ea creste si se inmulteste.

De dimineata era frumos si soare. Pe la amiaza au inceput sa cada cativa fulgi care s-au transformat rapid intr-o ninsoare ca-n povesti cu fulgi mari si pufosi. Sincer n-am crezut ca va mai ninge dar se pare ca iarna asta tine cu tot dinadinsul sa mai ramana o vreme pe la noi. Vazand zapada de afara mi-a pierit cheful de orice. Ca sa-mi mai alung gandurile sumbre am mai scotocit printre poze sa ma mai incalzesc putin. Poate vreti si voi.