Inghetata de trandafiri

Dupa toate inghetatele de pana acum, a sosit timpul sa fac si o inghetata cu petale crude de trandafiri.

Asa ca am cules petalele cele mai frumoase, le-am taiat partea alba de la baza (la fel ca pentru dulceata) si le-am frecat bine cu zahar si putina zeama de lamaie si le-am lasat la frigider 24 de ore.

Am luat 2-3 linguri de amestec si l-am pasat in blender cu putina apa.

Am amestecat cu smantana dulce si putin lapte condensat si gata inghetata.

Un deliciu in plina vara ๐Ÿ™‚

Rate, multe rate

Ce face omul cand are prea mult de lucru? Mai scoate niste boboci de rata sa fie sigur ca si putinul timp liber ramas e ocupat ๐Ÿ™‚

Nu stiu cum se face, desi in fiecare an zic ca “nu, anul asta nu mai pun nimic la incubat”, in fiecare primavara ma prinde flama si mai bag cateva oua la incubator.

Dupa gaste, nu m-am putut rabda si am pus la incubat oua de rate indiene, rate cayuga si rate comune.

Si cum astea n-ar fi fost de ajuns, mi-am mai cumparat inca 6 rate mai marisoare, pentru ca eu de fapt le voiam pe cele albe, nu am vazut in viata mea boboci de rata cu puf alb, nu galben cum sunt de obicei, iar daca tot am batut drumul dupa cele 2 albe am mai ales inca 4 care mi s-au parut mai speciale – doua cu puf gri si doua negre cu guler alb ๐Ÿ™‚

Acum cred ca trebuie sa ma mut undeva pe un lac ca nu stiu ce m-oi face toate macanetele astea ๐Ÿ˜€

Comori tura a doua

Dupa inca o luna, de data asta din oua pastrate corespunzator m-am ales cu 7 bobocei din 8 oua fertile ๐Ÿ™‚

Viitorul e asigurat ๐Ÿ™‚

Sunt niste mici grozavenii pufoase care cresc ingrozitor de repede.

Mici comori

Din 12 oua 6 au fost fertile si au evoluat pana in ultimele zile, insa la final au iesit doar doi bobocei.

Rasfatati nevoie mare ๐Ÿ™‚

Normal ca nu m-am lasat pagubasa si am mai pus o tura de oua la incubat, poate de data asta va fi mai bine.

Am adunat ouale in fiecare zi si le-am pastrat corespunzator, macar asa stiu ca embrionii nu au avut de suferit din cauza conditiilor de pastrare.

Aventura maielei

Din cand in cand imi vine pofta de framantat cu maia. Cautand prin calculator am gasit poze vechi cu prima mea maia primita in dar la un atelier de paine. Mai are cateva zile si implineste 5 ani.

In tot acest timp a trecut prin multe: folosita intensiv, uitata intr-un fund de borcan cu lunile in frigider, hranita doar cand aveam nevoie de ea, si totusi a supravietuit 5 ani si e cat se poate de “vie”.

E impresionant cat de “ingaduitoare si iertatoare” poate fi aceasta cultura vie de bacterii si drojdii tinuta in viata doar de apa si faina.

Nu am timpul fizic necesar sa ii pun in valoare adevaratul potential, framant prea rar si lipsa mea de experienta se simte, insa gustul preparatelor framantate cu maia nu se compara cu nimic.

Promit sa ii acord mai multa atentie in viitor si sa experimentez mai mult cu aceasta minune vie.

Previous Older Entries Next Newer Entries