01 | March | 2012 | GreenZoneLife

Slabiciune si dor de duca

Marturisesc, am o slabiciune, Anglia. Imi plac la nebunie parcurile lor pline de viata, animate de oameni si fauna salbatica. Locuri unde poti sa stai pe iarba si sa uiti de tine sau sa iei o pauza de la servici, ceea ce fac majoritatea englezilor. Toate sunt asa de frumos intretinute de parca ai senzatia ca cineva tunde zilnic fiecare fir se iarba si aduna fiecare floare ofilita. E adevarat ca englezii au o traditie in gradinarit si sunt nebuni dupa spatiile verzi facand tot posibilul sa foloseasca fiecare centimetru patrat pentru a planta ceva.

Iar cei mai norocosi dintre ei au in folositna acele parcele de pamant de la marginea oraselor, numite allotment, unde pot planta ce le doreste sufletul. E modul lor de a-si petrece timpul liber si de a da frau liber creativitatii dar si de a cultiva legume si fructe proaspete pentru familie, atat de valoroase pentru ei. Noi nici macar nu stim sa ne bucuram de ce avem, atata pamant lasat in paragina. Ei iubesc fiecare centimetru.

Pana si intr-unul din parcurile centrale au realizat o copie a unui allotment pentru a vedea lumea despre ce e vorba si a organiza diverse activitati legate de gradinarit.

Dar nu doar parcurile si gradinile lor sunt celebre. Ei au inca o traditie, aceea a expozitiilor de gradini. De-a lungul intregului an se tin aceste Flower Show-uri. Am avut privilegiul sa particip si eu la unul dintre cele mai renumite: Chelsea Flower Show. Asta se intampla in 2008. Nu stiu de ce dar am impresia ca a fost unul dintre cele mai reusite. De atunci tanjesc dupa inca o vizita in Regat, dupa plimbarile interminabile prin parcurile lor si visez ca data urmatoare cand voi mai pune piciorul pe pamant englezesc sa nu ratez o vizita la Kew Gardens, dar asta este alta poveste.

Insamantari

Am luat in cele din urma si pamantul necesar pentru semanatul rasadurilor. Eu folosesc mereu un amestec de pamant de flori cu pamant de cactusi. Amestecul rezultat e destul de usor si se dreneaza repede dar ramane destul de umed pentru nevoile plantutelor. Acestea sunt tipurile de pamant folosite si sunt foarte multumita de ele.

Asa ca dupa ce l-am tinut in casa peste zi sa ajunga la temperatura camerei am facut amestecul si am purces la semanat. Am luat-o usurel si am pus doar usturoiul de tuns si patrunjelul cret. Patrunjelul nici nu e sigur ca il mai rasadesc, cred ca o sa-l rasesc si o sa-l pun direct in mancare pe masura ce plantutele vor crese si vor deveni inghesuite. Ramane de vazut ce fac cu usturoiul ca asta cica e peren. Daca o fi ceva de capul lui poate o sa-i acord o jardiniera sau un ghiveci mare in care sa-si petreaca iarna viitoare.

Ca de obicei, reciclam, si la cata inghetata am mancat iarna asta avem destule cutii, asa ca cele care nu au capac transparent primesc drept capac o alta cutie putin mai mare. Bineinteles nu uitam de gaurile de scurgere de pe fundul cutiilor si de gaurelele de aerisire acolo unde capacele stau inchise perfect peste cutiute. Abia astept rezultatele.