Da, am o tuia pe balcon. Mai am si un stejar dar despre el alta data. Tuia asta, care acum arata de parca as fi cumparat-o din cel mai select magazin de plante ornamentale a fost la origine o crenguta intr-un buchetel cu ghiocei. Daca aveti chef o sa va spun povestea ei.
Nu dau bani la cersetori, in schimb am o slabiciune pentru babute care aduna flori de camp si le “vand” la colt de strada. E tot un fel de cersetorie dar mai eleganta si macar nu stau cu mana intinsa, iti ofera ceva la schimb plus ca au depus un efort sa le culeaga si asta le deosebeste de cersetori. Aveam cu ani in urma, vreo sapte sa tot fie, drum zilnic prin zona centrala. O babuta, vindea din cand in cand flori adunate de pe camp si aranjate cum stia ea mai bine la colt de strada langa librarie. Era locul ei. O vedeam zilnic dar nu prea o bagam in seama. Am scris intr-un articol cum ca nu-mi plac florile rupte, la buchet. Insa intr-o zi, poate de mila sau nu stiu de ce am cumparat un buchetel de ghiocei cu ceva flori de padure legate pe o crenguta de tuia. Acasa le-am pus in apa dar cum genul asta de flori nu tin prea mult, le-am aruncat cand s-au ofilit dar am pastrat crenguta de tuia. Dupa o vreme, am zis ca ce-ar fi sa o pun in pamant. Nu stiam atunci prea multe despre gradinarit.
Vreo doi ani nu a dat nici un semn dar a ramas verde. Fiind mica si ocupand un borcan de iaurt nu i-am dat importanta si am lasat-o intr-un colt de balcon in voia sortii. Ii mai puneam apa din cand in cand, poate totusi. In a treia primavara a inceput sa dea semne de viata. Apoi in fiecare an a primit cate un ghiveci nou din ce in ce mai mare. Acum are vreo 70-80 cm si arata asa. Mi-e tare draga.












