Ploaie si berze

Ploaie, ploaie si iar ploaie. Am ratat anul asta si socul si florile de salcam cu ploile astea. Mi-e ciuda ca tare imi mai placeau clatitele cu flori de salcam sau dulceata de salcam. Iar socata era la loc de cinste printre bauturile verii. Noroc ca mai am ceva soc ramas de anul trecut.

Si dupa atata ploaie, cateva raze de soare care se ivesc printre nori sunt mult asteptate si de care profita la maxim toata lumea. Un pui de barza ud se usuca la caldura lor. Ce-i drept el e mai aproape de ele acolo sus. Ce noroc cu zoom-ul ­čÖé

Intotdeauna am zis ca atunci cand voi sta la casa mi-as dori sa poposeasca si pe stalpul din fata casei mele berze, chiar daca sunt multe vorbe rele prin popor despre berzele care aleg o anume casa. Eu nu le dau crezare si vreau berze ­čÖé

Iubirea mea

Iubirea vietii mele in materie de flori a fost si va ramane trandafirul rosu. Normal ca nu putea lipsi din balconul meu macar un fir de trandafir catarator rosu si frumos mirositor. Il ador. In gradina mea voi avea toate culorile de trandafiri si musai si niste fire de trandafiri de dulceata si ceva macesi pentru dulceturi. Ador dulceata de trandafiri, merge de minune ca toping la inghetata de vanilie. Cand eram mica amestecam inghetata de vanilie din aceea la pachet, ca pachetul de unt, cu dulceata de trandafiri si o puneam inapoi la congelator. Astfel aveam inghetata de trandafiri.  Ma intreb daca as putea face dulceata si din altfel de trandafiri decat cei de dulceata.

Si dulceata de macese e super buna, la clatite mai ales sau simpla, pe paine proaspata cu unt. Daca si painea si untul sunt de casa cu atat mai gustos.

Pana atunci, ma multumesc sa-mi admir trandafirul in fiecare dimineata pe balcon.

Iepurasi

Sau cum le zice fetita mea “bibici”. Nu stiu de unde ii veni idea cu “bibicu – bibicii” = “iepurasu – iepurasii”, dar suna interesant si parca li se potriveste denumirea. Sunt asa de mici si dragalasi cand sunt puisori.

Alt motiv pentru care imi place primavara e ca nu numai natura prinde viata ci si animalele din ograda scot pui. Si cum imi plac la nebunie toate animalele de curte nu m-am putut rabda sa nu le fac cateva poze si astora┬ámici. Nu prea multe sa nu-i stresam, unii inca dorm ­čÖé

Si un prim plan:

Pasari

Si daca tot vorbeam in post-ul anterior despre pasari, autohtone, de data asta vreau sa va arat pasari de pe alte meleaguri. Cam prin perioada asta a anului ma apuca dorul de alte tari. Tari civilizate prin care m-au purtat pasii, si au fost multi pasi pe jos, prin parcuri pline cu verdeata, flori si multe vietuitoare, pe care la noi abia daca le vezi prin gradinile zoologice. Aici, in Anglia, mai precis in parcurile Londrei, traiesc libere si fericite.

Si ca dovada, am rascolit prin poze sa va arat si voua. La intrarea in fiecare parc ai o harta a parcului si a vietuitoarelor care il populeaza.

Si spectacolul incepe dupa cativa pasi. Alaturi de nelipsitii porumbei si pescarusi poti vedea o varietate uimitoare de rate. Habar n-am ce fel sunt dar am incercat sa surprind din fiecare fel cate una.

Apoi au urmat gastele, si astea de tot felul.

Apoi lebede, albe si negre.

Pelicani si alte pasari de apa pe care nu stiu cum le cheama.

Un robin, la noi nu stiu cum ii zice.

Si in cele din urma, pe locul doi dupa porumbei, desi nu intra la categoria pasari, cele mai simpatice si obraznice vietiutoare ala parcurilor Londrei, veveritele. O sa ma rezum la o poza desi cred ca am o tona de ipostaze cu ele.

Sedinta foto

Dintotdeauna mi-au placut animalele, in special cand sunt mici, puisori. Si cum o vizita la tara se lasa cu poze, nu m-am putut rabda sa nu va arat si voua pe mandra mama curca cu pui de gaina.

Abia astept sa am si eu casa cu gradina, cred ca o sa adun toate animalele lumii la mine in gradina. Ca tot imi plac in faza de pui, mi-ar palce sa ramana toate asa mici si am auzit ca ar fi tot felul de animale miniaturale: capra, vaca, purcel, cal, nu stiu daca se gasesc si pe la noi dar am vazut pe net. Mi-ar place sa am din fiecare, ar fi ca arca lui Noe :), sau macar ca o mica gradina zoo.

Un loc uitat de lume

Imi povestea un unchi de-al meu cum mergea la cules de cirese cand era mic prin paduri de ciresi. Normal ca nu l-am crezut, povesti de adormit copii si amintiri din copilarie la un loc, ziceam in gandul meu. Din fericire acel loc chiar exista. E undeva la intersectia judetului Cluj cu Bistrita. N-as recomanda nimanui sa se aventureze cum am facut-o noi, cu masina. Eventual pe jos sau cu o caruta. E un loc superb care merita vazut, dar fiind un sat uitat de lume, cu doar cativa batrani care mai traiesc in el, cred ca nu are nici electricitate, iar despre drum nici nu poate fi vorba.

Oricum, eu zic ca a meritat sa avem intr-o parte radacinile copacilor iesind dintr-un deal abrupt iar pe partea cealalta rapa care se deschidea amenintatoare, doar pentru a ajunge in varful lumii si a privii spectacolul ciresilor. Va arat si voua o parte din frumusetea lor salbatica. Tot ce e alb sunt ciresi.

La coborare nu am mai reusit decat sa filmez, de fapt am pus camera pe bord si ma tineam de ea, abia cand am ajuns acasa si am vazut pe unde am coborat am realizat cat de abrupt si dezastruos era drumul. A meritat oricum dar acum cand stiu cum se ajunge acolo nu cred ca m-as mai incumeta sa repet experienta. Cred insa ca dintr-un elicopter s-ar vedea si mai spectaculos.

Daca aveti curaj, locul se numeste Ciresoaia, si e pe drumul care uneste Dejul cu Becleanul dar pe ruta ocolitoare, prin Sanmarghita. Undeva pe la jumatatea distantei, la limita celor doua judete e un drum lateral si o tabla veche (daca n-or fi schimbat-o) pe care scrie spre Ciresoaia.

Aquilegia

Aquilegia, Columbine sau cum se mai numesc pe la tara, Caldaruse. Intotdeauna m-au fascinat cu florile lor care s-ar potrivi perfect ca rochite pentru spiridusii care traiesc in gradina. Mi se pare ca niciodata nu sunt suficient de multe in gradina de primavara. Revin in fiecare primavara si apar in locuri noi si in culori variate chiar de la an la an.

Sunt asa de frumoase cu florile lor diafane si in toate culorile, de la albul cel mai pur pana la grena, aproape negru. In gradina mamei mele apar in fiecare primavara si mereu incerc sa le surprind frumuseatea si varietatea de nuante.