GreenZoneLife

Am pus ghiveciul cu dafinul pe geamul de la camera mare, care e spre sud, ca sa aiba mai multa lumina. Cand sa-l ud de dimineata vad ca frumosul meu imi multumeste pentru noua amplasare si incepe sa dea muguri noi si lastari.

Cand ma uit mai bine, zic ce-o fi transpirat copacelul meu in asa hal, pun mana, lipicios. In gandul meu imi vine o idee: dafinul meu scoate uleiuri esentiale prin frunze de placere.

As, caut pe net, da de unde. Copacelul meu e infestat cu paduchi lanosi sau testosi din familia Pseudococcidae. Ma uit, nimic. Ma mai uit o data si vad ceva chestii transparente pe tulpina, apoi pe dosul catorva frunze. Caut iar pe net, nu seamana cu paduchii din poze. Dau cu unghia si chestiile incep sa se desprinda. Il duc in baie sa-i trag o spalatura cu sapun. Iau un tampon cu vata si sterg dosul fiecarei frunze. Apoi cu betisoare de urechi incep sa culeg de pe tulpina chestiile. Si uite asa dau si de domnul paduche. Pe un dos de frunza, bine ascuns.

Impreuna cu larvele sale, se infruptau din dafinul meu. Am continuat spalatura cu sapun apoi l-am clatit bine. Acum e in carantina in cada.

N-am avut in viata mea asa ceva pe plantele mele. Concluzia, am luat eu dafinul ieftin de la o florarie din piata, dar am primit si un bonus de toata frumuseatea 😦 noroc ca nu l-am pus aproape de alte plante.

Acum astept sa vad ce-o mai fi si peste cateva zile ii mai trag o sapuneala. Sper sa scap de ei.

Desi geamurile balconului tin inca la distanta frigul noptilor, toamna se resimte si in balconul meu. Frunzele se ingalbenesc si cad, plantele devin din ce in ce mai triste. Am tuns pentru ultima data pe anul acesta menta si melisa si le-am replantat in ghivece mai mari. Am cules si aruncat frunzele moarte si am improspatat pamantul la plantele de interior. Nu e prea multa treaba acum dar facuta bine se va resimti in primavara cand plantele nu vor mai fi deranjate in momentul in care vor incepe sa intre din nou in vegetatie.

A rasarit cresonul, cresonul meu expirat din 2009 :). Dupa o saptamana in frig, care se pare ca nu i-a prea priit, l-am adus in casa pe pervaz. Dupa 24 de ore la caldurica mi-a multumit si a scos nasucul la lumina. Abia astept sa-l gust 🙂

Mai am de plantat bulbii de primavara, treaba care am tot amanat-o dar sper ca saptamana asta sa reusesc.

Azi m-am tuns. Nu ma mai suportam. Si cum eu am beneficiat de acest lux am zis ca e timpul si pentru plantele mele sa beneficieze de un tuns.

Am luat-o usurel si am inceput cu merisorii. Before and after 🙂

Apoi a venit randul Zephyranthes-ului care saracul a fost cam neglijat vara asta si s-a cam inghesuit. L-am curatat si pe el de funze moarte si l-am tuns putin. Poate la primavara voi avea mai mult loc sa-l mut si sa-l separ.

Dupa ce le-am tuns le-am udat bine de tot si le-am lasat in apa sa se sature pamantul, mai ales merisorii care sunt plantati in turba si care s-a cam uscat peste vara din cauza udarilor sporadice si a temperaturilor inebunitoare din balconul meu. Urmeaza si altele, acum ca mi-am intrat in mana :). La mine e mai greu pana ma pornesc.

Dupa aia sa vad unde mai gasesc un coltisor pentru a pune iar bulbii de zambile si muscari.

Nu se putea ca din peisajul toamnei sa lipseasca culoarea galbena. Am cautat si am gasit. Am batut gradina bunicilor in sus si in jos si am facut dovada ca nu existe toamna fara galben, fie el simplu, cu tente portocalii sau aurii 🙂

Ultimele roade ale toamnei, un dovlecel care desi are ditamai dovleacul pastrat pentru semintele ce vor fi semanate la primavara se incapataneaza sa infloresca, flori razlete, altele mai fac o incercare chiar daca semintele li s-au copt demult, via imbracata in haine de toamna care asteapta sa fie culeasa si animalutele din vecini, vesnic dornice de joaca sau de mancare cand aparem prin zona.

Nu stiu de ce, dar in gradina bunicilor parca totul e roz toamna asta, cu ceva tente de mov si putin verde: