Bulbi

De ceva vreme tot vreau sa-mi fac timp sa pun bulbii de zambile si muscarii. N-am reusit. Am facut ce am facut si tot de altele m-am apucat. Azi insa cand am iesit in balcon sa aduc niste rosii sa mancam, ma aplec sa le iau dintr-o galetuta ce era pusa putin ascunsa sub frunzele deja prea mari ale aucubei, vad cutiuta cu bulbii ce i-am scos in vara. Erau incoltiti saracii. N-au mai asteptat pamantul si s-au apucat sa incolteasca acolo, la umbra aucubei.

Mi-am facut brusc timp si am luat repede putinul pamant ce-l mai aveam ramas, l-am pus intr-un castron si m-am apucat sa-mi plantez bulbisorii. Doamne da multi mai erau, nu stiu cum oi fi avut rabdare azi vara de i-am ales pe toti, unii mici cat bobul de grau, de abia ii tineam intre degete, insa tot incoltiti.

Pe cei mai marisori i-am aranjat cat de cat, insa cei minusculi i-am aruncat pur si simplu printre ceilalti, ce-o fi o fi.

La cat de ingesuiti sunt nu cred ca se vor mai inmulti la anul dar macar sper ca vor supravietui. I-am acoperit cu pamant, i-am udat bine si i-am scos inapoi pe balcon. In asteptarea primaverii si a frumoaselor lor flori albastre 🙂

Vine, vine, primavara

Dupa ce m-am strofocat eu sa tund capsunii si sa-i pun la nani pentru iarna, mai ales ca s-au cam vestejit dupa caldurile indurate peste vara si nu prea au dat semne ca ar vrea sa produca ceva, dumnealor se pare ca a inceput sa le priasca racoarea si bag seama au crezut ca a venit deja primavara. S-au umplut de frunze ca gainile de pene pentru iarna, si nu numai frunze. Pe dumnealor i-a apucat infloritul si produsul. Se pare ca la iarna vom manca capsuni productie proprie 🙂

Cand a auzit aia mica, a dat buzna dupa mine pe balcon, mami, mami, capsuni, ii pap pe toti. I-a papat ca erau doar 4 🙂

Parasire si uitare

Sunt momente cand stau ma gandesc de ce odata cu cei ce ne parasesc se duc de izbeliste si lucrurile lasate in urma lor. Lucruri ce odata insemnau multe, ce aveau importanta si un rost anume. Detalii care se sterg odata cu trecerea timpului si care trec neobservate. Parasire si uitare.

Operatiunea usturoi

Ploua, ploua si iar ploua. Da, stiu, e toamna si asa trebuie sa fie toamna. Insa mie nu-mi prea place vremea asta mohorata asa ca mi-am facut de lucru. Primul lucru e o raceala zdravana, asa ca sa se asorteze cu vremea de afara, ploaia curge, la fel si nasul meu. Apoi am trecut la activitati mai placute, adica ceaiuri. Daca toata vara am cules diverse plante si fructe si le-am uscat, acum a venit vremea sa le si servim 🙂 Am facut ceaiuri, multe, fierbinti si aromate. Si ca sa uit de vremea de afara de tot, mi-am facut de lucru in “gradina”, de fapt in cada ca in balcon era deja prea frig pentru raceala mea.

Mi-am luat usturoiul de tuns la jumulit si am cules ultima recolta. Va ma produce el cate ceva peste iarna dar nu foarte viguros. L-am luat cu ghiveci si l-am dus in baie unde i-am facut freza de iarna si m-am ales cu o mana buna de frunze proaspete numa bune de pus in ceva pasta de branza.

Si dupa ce l-am coafat bine l-am mutat intr-o jardiniera sa aiba mai mult loc cand s-o porni la primavara la produs. Asa n-o sa-l mai deranjez atunci si v-a porni mai repede la facut frunzulite delicioase.

Arata cam ciufulit acum, dar daca m-ati vedea pe mine cum arat, cu nasul in batiste si printre ceaiuri si supe fierbinti, veti zice ca el arata super 🙂

Urmeaza si ceapa de tuns. Va primi acelasi tratament ca si fratiorul ei. Acu ma duc sa trag un pui de somn ca ma termina vremea asta acompaniata de raceala.

Toamna

Asta inseamna pentru mine toamna

Previous Older Entries Next Newer Entries