Floare de colt

Prin multimea de plante comandate in toamna, am primit si o floare de colt. Imi doream una de cand ma stiu, de cand am gasit o floare uscata si presata intr-o carte veche in biblioteca bunicilor. Au trecut ani multi de atunci si gandul mi-a ramas tot la ea. La un flower show am revazut-o, insa era doar de decor intr-un aranjament de stancarie, iar semintele se epuizasera de la vanzare. Apoi cautand pe net am regasit-o aici.

Cand am primit-o era prea tarziu in toamna ca sa mai arate semne de viata. Am continuat sa o ud din cand in cand cu speranta ca nu o voi pierde. Nu am pierdut-o. Azi cautand ceva de lucru prin balcon ca sa-mi mai amagesc dorul de primavara, am inceput sa rearanjez ghivecele si cand am luat ghiveciul ei in mana am vazut ca si ea stie ca vine primavara.

uscata

Asa ca am inceput sa o curat de acel mototol de frunze moarte care probabil i-au tinut de cald peste iarna si am scos la iveala muguri proaspeti si sanatosi.

curatata

Apoi am vazut ca ghiveciul ei era deja prea mic, radacinile incepusera sa iasa prin orificiile de la baza ghiveciului, asa ca a primit si ea un ghiveci suspendat din acela frumos mesterit ๐Ÿ™‚

Si duzii care au mai ramas la mine si nu i-am dus la bunici au inceput sa arate mugurasi, asa ca i-am mutat si pe ei din paharelele lor de iaurt in care au stat de cand erau doar niste seminte si i-am pus in jumatati de sticle de apa de 2 litrii. Acum stau confortabil si au loc sa creasca in noul sezon.

Cam asta am mesterit azi ๐Ÿ™‚ Maine intru intre seminte, din nou ๐Ÿ™‚