GreenZoneLife

Aseara am cules recolta de ghimbir din balcon. Tijele aeriene se cam uscasera din cauza racorii asa ca am decis ca e timpul sa recoltez ghimbirul.

Bucata mai deschisa la culoare e ghimbir nou, iar bucata mai inchisa e ghimbirul ingropat.

Si ca sa nu se vestejeasca pana la o eventuala folosire, sau chiar sa uit de el prin frigider, am decis sa-l confiez. Asa ca l-am spalat bine, am curatat pielita care este cam ca si pe cartofii noi, poate putin mai groasa, insa se ia jos foarte usor, apoi l-am taiat in feliute groase cam de 2-3 mm. Nu se compara cu ghimbirul din pravalie, e iute, zemos, crocant, fara ate sau parti lemnoase si foarte galben 🙂

L-am pus la fiert intr-o ulcica cu apa si doua linguri de zahar.

Cam dupa o jumatate de ora am strecurat apa de pe el lasand doar vreo trei linguri de apa la care am adugat inca 5 linguri de zahar si l-am pus din nou la fiert. L-am fiert pana a inceput sa bolboroseasca fara sa mai aibe lichid pe el.

Inainte ca totul sa se transforme in zahar ars l-am luat de pe foc si am scos bucatile de ghimbir zaharisite pe o foaie de copt.

Trebuie sa va miscati foarte repede caci altfel totul se transforma intr-un pietroi ce nu mai poate fi separat.

Zaharul ramas pe oala l-am razuit si l-am pus deoparte, acum am zahar cu aroma de ghimbir.

Ce n-am mai putut razui l-am amestecat cu niste apa fierbinte si ceai.

Zeama strecurata am pus-o in sticlute la frigier, nu poti prada bunatate de suc de ghimbir 🙂

Iar bucatelele confiate au ajuns intr-o cutiuta metalica dupa ce s-au racit.

Sunt foarte dulci si picante, eu cred ca vor fi de ajutor la eventuale dureri de gat sau cred ca pot fi tocate marunt si adaugate in prajituri.

Aseara am inventat un sos. O combinatie intre salsa verde si tzatziki 🙂 Aveam niste tomatillo care nu mai aveau chef sa se coaca, mici si putini. Asa ca am hotarat sa-i folosesc cruzi. Insa cum nu aveam frunze de coriandru pentru salsa, si oricum nici nu-mi place gustul lor, am zis sa fac un fel de tzatziki dar in loc de castraveti sa pun aceste tomatillo verzi care au un gust acrut. Asa ca le-am taiat bucatele, mai mult de curiozitate, ca oricum le-am bagat in blender

Am adaugat niste usturoi si usturoi de tuns

Apoi le-am pus in blender si am mai adaugat niste smantana, vreo 3 linguri

Si bazzz, bazzz, gata sosul

O bunaciune. L-am mancat cu cartofi natur si niste carnita.

Tot din ciclul dovleci, ca deh, colectia mea are cateva exemplare, chair daca nu cate as fi vrut pentru ca multe specii au sucombat pe parcurs, va prezint un altul si o reteta. Aseara ma apuc de scos seminte dintr-un dovlecel, credeam eu. Asa arata asta vara, si fiind singurul, ca dupa cum v-am mai spus, tufele mele de dovleci au binevoit sa faca doar cate un exemplar, l-am pastrat de samanta si l-am lasat sa se coaca.

Apoi s-a copt si l-am cules

L-am adus la mine in balcon sa-i iau semintele dar intre timp s-a mai copt putin

Acum dupa ce i-am scos semintele il suspectez a fi ceva dovleac mai ciudat, poate chiar din acela cu seminte fara coaja, ca aratau ciudat semintele cand le-am scos. Acum astept sa se usuce sa vad rezultatul.

Oricum, aia mica zice ca vrea dovleac copt, minune mare, asa ca il pun la copt. Nefiind un dovleac clasic de copt, se asemana la gust cu cel spaghetti, adica fara gust 🙂 asa ca a luat doua imbucaturi si s-a saturat. Asa zice ea cand nu-i place ceva.

Si ca sa nu arunc materie prima buna, am zis sa-l folosesc cumva. Asa ca l-am transformat in gofre. Dovleacul copt, cam o cana jumatate, l-am pasat bine si l-am amestecat cu 5 lingurite de zahar si una de scortisoara.

Apoi am adaugat doua oua si un iaurt de 140 gr

Si 5 linguri cu varf de faina si o jumatate de praf de copt

A iesit un aluat grosut

pe care l-am copt in aparatul de gofre

Banuiesc ca merge si la alt fel de aparat sau chiar in tigaie. Au iesit 8 bucati dar pana sa le fac poza au inceput sa dispara. Foarte bune si pufoase.

Si uite asa mancaram si dovleacul asta, de fapt doar jumatate, mai am o jumatate pe care trebuie sa ma gandesc cum o voi folosi.

Dovleacul spaghetti numarul doi din dotare a ajuns budinca. Dupa “spaghetele cu branza” care nu mi s-au parut prea grozave, am decis ca cel de-al doilea dovleac merita o preparare mai dulce.

Asa ca l-am copt si apoi l-am facut budinca. Puteti vedea reteta completa aici. Un deliciu.

Asa ca am terminat de consumat recolta de dovleci spaghetti pe anul asta. Revenim la cei obisnuiti de copt 🙂

Am plantat in primavara mai multe feluri de dovleci in gradina bunicilor. Unii au rasarit, altii mai putin, iar din cei care au rasarit doar unii au facut si fructe. Astfel, din doua tufe marete de dovleci spaghetti am obtinut doi dovleci, cate unul pe fiecare tufa, sa nu fie cu suparare. Bun si asa decat deloc, macar am seminte pentru la anu 🙂

Asa ca aseara ma apuca pofta de dovleci 🙂 Cum zilele trecute am facut dovleac copt am zis sa-l vad acum pe domnul spaghetti ce poate. L-am taiat frumusel in doua, am scos semintele si le-am pus deoparte pentru la anu

apoi l-am copt 20 minute le microunde ca nu prea aveam chef sa stau ore dupa el in cuptor

am luat o furculita si am purces la extragerea spaghetelor

Eu credeam ca furculita il face sa se transforme in spaghete, dar nu, asa e textura lui, deci puteam la fel de bine sa scot miezul si cu lingura ca tot spaghete erau.

Le-am rasfirat putin si le-am adaugat niste branza de capra

Nu au fost rele, insa cred ca au nevoie de mult mai mult decat niste branza ca sa fie cu adevarat placute aceste spaghete vegetale.

In primul rand sunt cam zemoase, deci cred ca dupa ce sunt extrase din dovleac ar mai trebui prajite cumva pentru a reduce umezeala. Apoi gustul meu imi spunea ca e nevoie de ceva condimentat langa ele. Sau cred ca o optiune mai buna ar fi sa fie folosit in placinte, ca umplutura. Mai am unul, asa ca nu am prea multe optiuni 🙂 Sugestii?