Imi povestea un unchi de-al meu cum mergea la cules de cirese cand era mic prin paduri de ciresi. Normal ca nu l-am crezut, povesti de adormit copii si amintiri din copilarie la un loc, ziceam in gandul meu. Din fericire acel loc chiar exista. E undeva la intersectia judetului Cluj cu Bistrita. N-as recomanda nimanui sa se aventureze cum am facut-o noi, cu masina. Eventual pe jos sau cu o caruta. E un loc superb care merita vazut, dar fiind un sat uitat de lume, cu doar cativa batrani care mai traiesc in el, cred ca nu are nici electricitate, iar despre drum nici nu poate fi vorba.
Oricum, eu zic ca a meritat sa avem intr-o parte radacinile copacilor iesind dintr-un deal abrupt iar pe partea cealalta rapa care se deschidea amenintatoare, doar pentru a ajunge in varful lumii si a privii spectacolul ciresilor. Va arat si voua o parte din frumusetea lor salbatica. Tot ce e alb sunt ciresi.
La coborare nu am mai reusit decat sa filmez, de fapt am pus camera pe bord si ma tineam de ea, abia cand am ajuns acasa si am vazut pe unde am coborat am realizat cat de abrupt si dezastruos era drumul. A meritat oricum dar acum cand stiu cum se ajunge acolo nu cred ca m-as mai incumeta sa repet experienta. Cred insa ca dintr-un elicopter s-ar vedea si mai spectaculos.
Daca aveti curaj, locul se numeste Ciresoaia, si e pe drumul care uneste Dejul cu Becleanul dar pe ruta ocolitoare, prin Sanmarghita. Undeva pe la jumatatea distantei, la limita celor doua judete e un drum lateral si o tabla veche (daca n-or fi schimbat-o) pe care scrie spre Ciresoaia.
GreenZoneLife 