Sirop de menta si macese

In weekend am fost ca de obicei la bunici. Mama m-a inebunit toata saptamana cu oala mea, asa ca am pus oala cu mine si i-am facut o demonstratie cu suc de rosii. Tare i-a mai placut si acum vrea si ea una. Si daca tot am avut oala la fata locului am dat fuguta in gradina si am jumulit tot ce mirosea a menta. Am strans cat sa umplu oala. Nu am inghesuit-o prea tare, doar cat sa incapa tot ce-am cules.

Am pus vreo doua cani bune de zahar, la final am realizat ca era mult prea mult :), si am pus-o la foc.

N-a mai ramas mare lucru de ea dupa fiert, insa m-am ales cu 1 litru de sirop gros aproape ca mierea. Acum stiu ca e prea mult zahar. Imi uitasem reteta acasa si nu mai stiam cat trebuie pus.

De bun e bun si asa, mentolat nevoie mare, si pana l-am terminat mirosea in toata curtea a menta si cred ca si la vecini ๐Ÿ™‚

Si cum asta nu era de ajuns, azi avand drum prin oras, m-am abatut prin piata si am luat si un kilogram de macese sa le dau si lor o incercare. Le-am spalat, le-am pus o cana de zahar si la foc cu ele.

Le-am amestecat din cand in cand cu lingura sa lase zeama mai multa. Dupa ce am extras sucul, le-am pus la fiert cu putina apa intr-o oala si apoi le-am strecurat, le-am mai pus o jumatate de kg de zahar si am facut si niste peltea. M-am ales astfel cu 1 litru de sirop si 2 borcanele de 400 gr de peltea de macese.

Tare imi mai place jucaria mea cea noua. Abia astept anul viitor sa fac siropuri de fructe si jeleuri. Pana atunci ma multumesc cu incercari si niste suc de rosii ๐Ÿ™‚

Parc de ingrijit, hranit si mangaiat animale

De multa vreme tot vroiam sa mergem la minizoo. De fapt se cheamaย Parc de ingrijit, hranit si mangaiat animale si se afla doar la vreo 10 km de noi. Dar de fiecare data ne-am gasit altceva de facut. La inceput cand am auzit de el eram prea mici, apoi a fost timp urat si drumul e cam groaznic iar dupa poaie nu e de mers, apoi a fost prea cald si uite asa am tot amanat pana sambata asta cand am zis, gata, mergem. Timpul a fost perfect, nici prea cald nici prea frig, copilul suficient de mare sa priceapa ๐Ÿ™‚ si noi destul de porniti sa ne rupem masina. Ce-i drept drumul e mai bun decat credeam dar tot aratura se cheama in conceptia mea. Oricum a fost frumos si a meritat. Va las cu pozele:

Mai erau si altele dar pe dupa garduri si nu au prea reusit pozele. Copii se pot plimba calare pe ponei, este si un trenulet si se pot lua lectii de calarie. Unii isi tin chiar zilele copiilor acolo.

O sa mai mergem. Sa ne dam si noi cu poneiul ๐Ÿ™‚