V-am promis mai demult ca va voi povesti despre foarfeca de taiat la inaltime Fiskars. Acum a venit momentul pentru ca in weekend am pus-o la treaba.
De cum am despachetat-o am ramas placut surprinsa. Ea nu taie doar la inaltime ci taie si la baza plantelor fara a mai fi nevoit sa te apleci, lucru bun, mai ales pentru spatele meu care se revolta mai de fiecare data cand imi fac de lucru in gradina. Apoi, capul de taiere este protejat intr-o cutiuta, foarte practic, pentru ca foarfeca sta mereu in pozitia deschis.
Usor de manevrat, se potriveste pe creanga ce urmeaza a fi scurtata si tragand usor dar ferm de snur ai taiat perfect. E atat de usoara ca nici nu-ti dai seama, parca ai tine un bat in mana. Cu vechea foarfeca a tatei ma chinuiam de ameteam, si grea, si taia prost, mai mult rupea crengile decat sa le taie.
Desi sunt fun declarat al uneltelor de gradinarit Fiskars, continui sa ma minunez de ele la fiecare utilizare.
Cu siguranta imi voi mari colectia curand 🙂
Greenzonelife 
May 14, 2015 @ 16:51:06
haha! unealta mi-e cunoscuta din copilarie, numele ei moldovenesc era “caţă”. la dex zice ca ar fi un bat lung cu un cirlig la capat, cu care se prindeau oile. dar eu asa am prins denumirea pentru unealta asta, cu care se taiau crengile din copaci, fara scara 🙂
May 14, 2015 @ 18:08:52
Eu nu stiam sa aibe alt nume in afara de foarfeca, dar cu siguranta e foarte practica 🙂
May 17, 2015 @ 07:26:52
despre unelte din astea cu “prelungitor”, pot sa-ti povestesc cum culegeam cirese negre dintr-un copac foarte inalt, fara scara (mi-era cam frica de scari, sa nu cada, preferam sa ma urc in copac direct, daca era accesibil) 🙂 asadar: cu un bat de stuf, extras din acoperisul magaziei de lemne+poiata. la capatul subtire se crapa stuful, cu grija, in 4, apoi de departau putin lamelele rezultate si, intre ele, se fixa o alta bucatica mica de stuf, cam 2 cm, care sa le tina departate, in cruce, 2 cite 2. in spatiul creat se agata cite O CIREASA!!! pe care o recuperam si-o mincam. treaba de chinez 😀 acuma…nu stiu daca s-a inteles ceva, dar rabdarea de care dadeam dovada, copil fiind, ma uimeste. probabil ca-mi placeau foarte tare ciresele alea negre, altfel chiar nu-mi explic.
May 17, 2015 @ 08:22:51
Nici mie nu-mi plac scarile, cred ca urmatoarea unealta va fi un culegator 🙂