GreenZoneLife

Am avut un dovlecel copt pastrat pentru a lua semintele. Si dupa ce am scos semintele m-am gandit ca as putea sa-l folosesc, de ce sa-l arunc. Asa ca l-am copt in cuptor ca pe un dovleac de copt. Dupa ce s-a racit am scos miezul, l-am amestecat cu doua oua, un pumn de cas razalit, sare, piper si faina cat cuprinde sa iasa un aluat nu foarte tare dar nici sa se lipeasca de maini. Aluatul l-am lasat pana a doua zi in frigider, nu mai aveam chef sa fac aburi in casa la 10 seara 🙂 Astfel ca aseara am pregatit “squash gnocchi”. Daca aveti idee cum s-ar putea numi pe la noi va rog sa-mi spuneti 🙂

Am pregatit doar jumatate din alut, pe motiv ca daca nu ne place macar sa nu ma muncesc degeaba.

L-am impartit in bucatele pe care le-am facut apoi sul gros cam cat degetul mare, cu ajutorul copilului care a fost foarte incantata de manuirea aluatului 🙂 Apoi l-am taiat bucatele mici

pe care le-am fiert in apa clocotinda pana s-au ridicat la suprafata si apoi inca un clocot.

Le-am scos pe o farfurie si le-am lasat sa se scurga

dupa care le-am aruncat in ulei incins impreuna cu niste frunzulite tocate de salvie

si le-am lasat pana s-au rumenit bine.

Le-am servit calde cu cas razalit pe deasupra.

Delicioase 🙂 Azi mai fac o tura. Ma gandesc oare cum ar fi o varianta dulce, ar trebui sa semene cu gombotii 🙂

Aseara am cules recolta de ghimbir din balcon. Tijele aeriene se cam uscasera din cauza racorii asa ca am decis ca e timpul sa recoltez ghimbirul.

Bucata mai deschisa la culoare e ghimbir nou, iar bucata mai inchisa e ghimbirul ingropat.

Si ca sa nu se vestejeasca pana la o eventuala folosire, sau chiar sa uit de el prin frigider, am decis sa-l confiez. Asa ca l-am spalat bine, am curatat pielita care este cam ca si pe cartofii noi, poate putin mai groasa, insa se ia jos foarte usor, apoi l-am taiat in feliute groase cam de 2-3 mm. Nu se compara cu ghimbirul din pravalie, e iute, zemos, crocant, fara ate sau parti lemnoase si foarte galben 🙂

L-am pus la fiert intr-o ulcica cu apa si doua linguri de zahar.

Cam dupa o jumatate de ora am strecurat apa de pe el lasand doar vreo trei linguri de apa la care am adugat inca 5 linguri de zahar si l-am pus din nou la fiert. L-am fiert pana a inceput sa bolboroseasca fara sa mai aibe lichid pe el.

Inainte ca totul sa se transforme in zahar ars l-am luat de pe foc si am scos bucatile de ghimbir zaharisite pe o foaie de copt.

Trebuie sa va miscati foarte repede caci altfel totul se transforma intr-un pietroi ce nu mai poate fi separat.

Zaharul ramas pe oala l-am razuit si l-am pus deoparte, acum am zahar cu aroma de ghimbir.

Ce n-am mai putut razui l-am amestecat cu niste apa fierbinte si ceai.

Zeama strecurata am pus-o in sticlute la frigier, nu poti prada bunatate de suc de ghimbir 🙂

Iar bucatelele confiate au ajuns intr-o cutiuta metalica dupa ce s-au racit.

Sunt foarte dulci si picante, eu cred ca vor fi de ajutor la eventuale dureri de gat sau cred ca pot fi tocate marunt si adaugate in prajituri.

Aseara am inventat un sos. O combinatie intre salsa verde si tzatziki 🙂 Aveam niste tomatillo care nu mai aveau chef sa se coaca, mici si putini. Asa ca am hotarat sa-i folosesc cruzi. Insa cum nu aveam frunze de coriandru pentru salsa, si oricum nici nu-mi place gustul lor, am zis sa fac un fel de tzatziki dar in loc de castraveti sa pun aceste tomatillo verzi care au un gust acrut. Asa ca le-am taiat bucatele, mai mult de curiozitate, ca oricum le-am bagat in blender

Am adaugat niste usturoi si usturoi de tuns

Apoi le-am pus in blender si am mai adaugat niste smantana, vreo 3 linguri

Si bazzz, bazzz, gata sosul

O bunaciune. L-am mancat cu cartofi natur si niste carnita.

Tot din ciclul dovleci, ca deh, colectia mea are cateva exemplare, chair daca nu cate as fi vrut pentru ca multe specii au sucombat pe parcurs, va prezint un altul si o reteta. Aseara ma apuc de scos seminte dintr-un dovlecel, credeam eu. Asa arata asta vara, si fiind singurul, ca dupa cum v-am mai spus, tufele mele de dovleci au binevoit sa faca doar cate un exemplar, l-am pastrat de samanta si l-am lasat sa se coaca.

Apoi s-a copt si l-am cules

L-am adus la mine in balcon sa-i iau semintele dar intre timp s-a mai copt putin

Acum dupa ce i-am scos semintele il suspectez a fi ceva dovleac mai ciudat, poate chiar din acela cu seminte fara coaja, ca aratau ciudat semintele cand le-am scos. Acum astept sa se usuce sa vad rezultatul.

Oricum, aia mica zice ca vrea dovleac copt, minune mare, asa ca il pun la copt. Nefiind un dovleac clasic de copt, se asemana la gust cu cel spaghetti, adica fara gust 🙂 asa ca a luat doua imbucaturi si s-a saturat. Asa zice ea cand nu-i place ceva.

Si ca sa nu arunc materie prima buna, am zis sa-l folosesc cumva. Asa ca l-am transformat in gofre. Dovleacul copt, cam o cana jumatate, l-am pasat bine si l-am amestecat cu 5 lingurite de zahar si una de scortisoara.

Apoi am adaugat doua oua si un iaurt de 140 gr

Si 5 linguri cu varf de faina si o jumatate de praf de copt

A iesit un aluat grosut

pe care l-am copt in aparatul de gofre

Banuiesc ca merge si la alt fel de aparat sau chiar in tigaie. Au iesit 8 bucati dar pana sa le fac poza au inceput sa dispara. Foarte bune si pufoase.

Si uite asa mancaram si dovleacul asta, de fapt doar jumatate, mai am o jumatate pe care trebuie sa ma gandesc cum o voi folosi.

Dovleacul spaghetti numarul doi din dotare a ajuns budinca. Dupa “spaghetele cu branza” care nu mi s-au parut prea grozave, am decis ca cel de-al doilea dovleac merita o preparare mai dulce.

Asa ca l-am copt si apoi l-am facut budinca. Puteti vedea reteta completa aici. Un deliciu.

Asa ca am terminat de consumat recolta de dovleci spaghetti pe anul asta. Revenim la cei obisnuiti de copt 🙂