GreenZoneLife

Am mai rarit putin busuiocul. Avea niste frunze mari si grase la baza si se cam inghesuiau. Ma gandeam sa le pun la niste chifele, insa la ce calduri am prin casa nu prea am avut chef de stat la foc, asa ca mi-a traznit ideea sa fac niste gofre cu dovlecei aromate cu mult busuioc. Am tocat destul de mare busuiocul.

Peste el am razalit doi dovlecuti si am adaugat apoi trei oua.

Am pus lapte, faina, un gat de ulei si niste praf de copt. Consistenta de clatite. Stiu ca arata ca o supa de salata dar va garantez ca e amestec pentru gofre.

Apoi am pus aluatul in aparat si le-am copt ca pe niste gofre normale.

Au iesit atat de bune incat abia am apucat sa le fac poza.

Se pot manca calde sau reci, chiar si a doua zi, servite cu smantana si ketchup 🙂 Sper ca v-am facut pofta.

Busuiocul meu a luat-o razna de tot. A crescut atat de mare incat firele de pepene galben s-au catarat pe el. Acum stateam si ma gandeam, il las acaparat de pepene sau il tund si il pun la congelator. Tuns. M-am apucat frumusel de desfacut carcei de pepene de pe firele de busuioc, apoi l-am tuns frumos si am curatat frunzele de pe tulpini. Rezultatul – un castron plin.

Le-am tocat in robot cu putin ulei de samburi de struguri pana a rezultat o pasta. Daca prima tura de busuioc am pus-o intr-o punga vidata, acum m-am smecherit si mi-am cumparat pliculete cu zip, numai bune cat sa incapa o portie decenta de pus la congelator diverse.

Cred ca iarna asta voi manca multe feluri asezonate cu busuioc 🙂

Din primii cartofi mov scosi am facut in sfarsit un piure. Cand am cumparat acesti cartofi am testat cartofi prajiti, acum am facut si primul piure din ei. Am taiat cubulete cartofii, care au o culoare puternic mov.

La fiert culoarea s-a estompat insa au ramas tot mov.

I-am pasat bine.

Dupa care am adaugat sare si putin lapte. S-a mai deschis putin la culoare insa nu foarte tare.

Piure de cartofi in culoarea lavandei 🙂 A fost delicios. Cu siguranta acesti cartofi vor ocupa mai mult loc in gradina bunicilor anul viitor.

A inceput sa se coaca macul in gradina bunicilor. Am cules o tufa care era mai coapta.

Astfel s-a ivit momentul de a inaugura copaia. Copilul vroia neaparat sa facem ceva cu mac, asa ca am pus de framantat. Si ca sa se poata juca si ea am hotarat sa facem chifle cu mac.

Am facut mai multe chifle pe care le-am pus la crescut in forme de briose.

Si au crescut

.

Si au crescut si mai mult

Si le-am copt

Si le-am mancat

Si dintr-un rest de coca am trantit si niste gogosi

Pe care abia am reusit sa le pozez ca au disparut instant de pe farfurie

Grozav de buna investitia mea in copaie, am framantat si ne-am jucat si nu am facut nici un strop de faina pe jos 🙂 Rezultat – copil super fericit!

Incerc mereu sa gasesc solutii de stocare a fructelor fara a folosi prea mult zahar. Asa ca m-am socotit eu ce sa mai fac cu inca o tura de visine. M-am gandit sa le pun la congelator, insa cum nu dispun de congelator decat cel incorporat in frigider, nu doream sa-mi ocup tot spatiul, insa totusi vroiam cateva fructe proaspete pentru pus in iaurt sau placinte. Asa ca mi-a traznit o idee. Am curatat visinele de samburi.

Le-am trantit in robot si le-am tocat bine.

Apoi le-am trecut prin strecuratoare si am obtinut un sirop gros.

Si niste visine stoarse.

Visinele astfel stoarse le-am pus pachet la congelator.

Iar siropul l-am pus la fiert.

Spuma luata de pe siropul care fierbea am amestecat-o cu niste biscuiti sfaramati si am transformat-o intr-o budinca delicioasa.

Pe cand a scazut siropul cam o treime, am adaugat o cana de zahar, doar cat sa nu fie acreala curata, si l-am mai fiert putin, obtinand un sos gros. L-am pus la borcan si apoi am pus borcanele la frigider de siguranta.

O sa-l folosesc in amestec cu iaurt sau la preparat inghetata 🙂