Am cumparat zilele trecute niste topinambur. Nu mai mancasem pana acum, sau am mancat cand am fost prea mica ca sa-mi amintesc. Asa ca m-am bucurat ca am gasit de cumparat. Am luat un kg, de pofta si ca sa vad cum e, pretul fiind prea mare pentru o leguma care in mod normal creste pe orice sant. Recunosc ca tuberculii erau destul de marisori, deci se vedea ca e de cultura si nu de sant, dar oricum. Doi sau trei i-am pus intr-un ghiveci cu pamant, restul i-am spalat bine si i-am fiert asa in coaja, ca si cartofii.
Apoi s-au curatat foarte usor, pielita venind jos doar impingand-o cu degetul, iar pierderile au fost mult mai mici decat daca i-as fi curatat de coaja cruzi.
I-am pasat cu o furculita, am pus doar niste sare si piper si un glob de unt ca sa nu le alterez gustul, vroiam sa vad ce gust au ei asa, fara condimente. In farfurie am adaugat apoi cateva frunzulite de cimbrisor, de decor.
Dupa parerea mea gustul lor este o combinatie de cartof cu pastarnac si conopida. Interesant, zic eu. Nu inteleg de ce se chinuie lumea cu cultivatul cartofilor cand topinamburul e atat de usor de crescut si are si foarte multe beneficii. Cu siguranta voi avea o parcela cu topinambur in gradina mea.
Se poate consuma fiert, prajit dar si crud. Super tare a fost la magazin cand m-a intrebat vanzatorul ca e drept ca le mai zice si picioci, ca a venit o babuta care si-a ras de ei ca vand picioci cand ele cresc pe orice sant 🙂
Greenzonelife 