Aveam un pitic, de mult de tot, de pe vremea cand mergeam la mamarea mea si ea ne astepta cu gogosi aburinde. Piticul nu e legat de gogosi ci de copaia in care framanta aluatul. De atunci am vrut mereu una. Am vrut sa am copaia mea in care sa framant aluat de paine si gogosi. Pe la targuri am mai vazut, insa nu erau suficient de mari pentru a framanta in ele. In sfarsit am gasit una potrivita.
In drum spre Zoo Oradea, am oprit la Izvorul Crisului. Acolo tot satul e un targ. Lumea isi scoate tarabele la poarta si vinde diverse, de la chestii traditionale la chinezarii. Si la o taraba am gasit copaia mea 🙂 Are cam 60 pe 30 cm, destul de adanca si numai buna de framantat.
Abia astept sa pun de-o paine si cu siguranta pitica mea se va distra de minune framantand aluatul in copaie. Presimt ca voi face multe paini in copaia mea 🙂
Jul 02, 2014 @ 08:28:03
O, cum te înțeleg! S-o stăpânești sănătoasă și să te bucuri multă vreme de ea.
Și eu am trudit până am găsit vasul meu de lemn pentru frământat. Am văzut o grămadă de exemplare până să mă “cheme” unul. Al meu seamnănă cu un lighean.
La bunica mea se spune covățică la ceea ce ai tu.
Jul 02, 2014 @ 08:31:40
Erau si de alea rotunde, cum zici tu, ca un lighean, dar nu erau destul de mari. Iar asta la cat a costat ar face bine sa ma tina mult si bine 🙂
Jul 02, 2014 @ 14:18:25
Sa-l folosesti sanatoasa.
Jul 02, 2014 @ 14:39:13
Merci frumos 🙂