Ieri a fost cald si placut, soare si vreme numai buna de umblat pe coclauri, ca altfel nu as putea numi locul unde am fost 🙂
Desi credeam ca e exact cum apare in descriere – Situl fosilifer Corus, monument al naturii, rezervatie paleontologica, arie protejată de interes național – nu este nici pe departe asa. E un colt uitat de lume, greu accesibil si in cea mai mare parte distrus. O bucata de deal in care au sapat cu buldozerul sa-si ia acasa nisip. Pacat!
Am reusit totusi sa gasim urme fine a ceea ce ar fi trebuit sa fie acolo, un loc unde candva a fost o mare. Macar copilul a fost foarte entuziasmat de urmele gasite. Va las cu pozele:
Orice mica atingere facea sa dispara minunea imprimata pe nisip, noroc cu pozele.
Si bonus, un apus de duminica
