GreenZoneLife

Asadar va prezint prima prajitura pe care am produs-o din categoria prajiturilor cu gem. Am gasit o reteta de prajitura de post pe care am ajustat-o putin. Reteta originala era: 1 cana zahar, 1 cana ulei, 2 cani apa, un borcan de 400 gr gem, praf de copt, 3 linguri cacao, 1 cana nuca macinata, faina cat cuprinde.

Eu am pus asa: 1/2 cana zahar, 1 cana ulei, 1 cana apa, un borcan de dulceata amestec visine si zmeura cu o consistenta mai curgacioasa, praf de copt, 1/2 ciocolata neagra, 1 cana nuca bucati, faina 15 linguri cu varf – atat mi s-a parut mie ca cuprinde 🙂

Am tocat la robot nuca, ciocolata si zaharul

Peste ele am adaugat apa, uleiul si dulceata

Si a iesit o mixtura umeda

Am adaugat praful de copt si faina treptat pana mi s-a parut mie ca e destul de gros

L-am intins in tava mare de la aragaz. A iesit gros cam de un deget

Si l-am copt cam o ora la foc mic spre mediu

Ma asteptam sa ramana umeda, insa a iesit de-a dreptul sfaramicioasa

Poate putin cam seaca, insa merge de minune cu un pahar cu lapte, daca nu tineti cont ca ea de fapt e chiar de post 🙂

Si uite asa am scapat de un borcan de gem. Urmeaza restul 999 🙂

Mami, vreau ceva de rontait 🙂 Ce poti face in astfel de cazuri? Pai, ori te duci si cumperi, ori pui mana si incropesti ceva. Si ca sa te asiguri ca va si manca ceea ce incropesti, pui si copilu’ la treaba 🙂

N-am apucat sa fac poze pe parcurs, iar reteta e ceva pur si simplu trantit la nimerala. Habar n-aveam ce-o sa iasa. Insa a iesit ceva bun si va spun si voua, iar daca nu va intereseaza scriu aici ca sa nu uit eu ce-am pus in ele 🙂

Am pus un pumn de miez de nuca si o jumatate de ciocolata neagra rupta in bucati in robot si am tocat pana s-a sfarmat totul. Am adaugat un pumn de seminte de susan, 3 oua, un gat de ulei de dovleac, un praf de scortisoara, faina cam dupa ureche cat sa iasa un aluat bun de intins si taiat cu forma, cam 8-10 linguri nu foarte pline si niste praf de copt. Am mixat pana s-a facut un guguloi pe care l-am intins si decupat in forme de fursecuri. Am copt la foc potrivit vreo 20-25 minute. Au iesit doua tavi mari. Nu am folosit zahar deloc.

In doi timpi si trei miscari gata ceva de rontait, copil ocupat si fericit, plus ca de vreo doua ceasuri rontaie in continuu 🙂 cu pauze evident.

Pusesem de vreo doua zile niste grau in apa la inmuiat, sincer habar nu aveam ce vroiam sa fac cu el cand l-am pus. Auzind pe la job fetele ca tot fac chiftele din quinoa si mai nu stiu ce exoticisme mi-am zis ca ce-ar fi sa fac eu niste chiftele din graul meu inmuiat, ce? numa quinoa o fi buna?

Mi-a mai ramas si niste orez fiert de la masa de pranz, asa ca l-am trantit peste grau si apoi le-am rasturnat in robot

I-am dat un bazz, apoi am mai pus trei morcovi, un ardei si niste usturoi

Le-am lasat la macinat pana s-a transformat totul intr-o pasta

Am mai pus un gat de ulei, sare si piper si doua oua

Apoi niste faina cat sa prinda consistenta de aluat de chiftele

Am decis sa fac si coapte si prajite in ulei, asa doar sa vad cum iese fiecare. La copt am pus gramajoare in tava pe foaie de copt

si am copt cam jumatate de ora

La prajit in ulei fierbinte normal ca la chiftele

rumenite pe ambele fete

Verdictul meu: sunt bune si cele coapte insa boabele de grau care nu s-au sfaramat complet s-au intarit, pe cand cele prajite sunt moi si pufoase si parca putin mai delicioase. Ne-au placut tuturor. O sa mai fac, prajite, evident 🙂

E atat de usor da facut incat nu exista scuza sa nu o facem. Bine, poate faptul ca e foarte dulce ar fi o scuza 🙂

Am ars niste zahar, cam o canuta, si l-am distribuit uniform in 6 forme mici, cat pentru o portie decenta (6 cm diametru).

Apoi am amestecat doua oua cu o lingura de zahar si 150 ml lapte si le-am turnat in forme peste zaharul ars

Am pus formele intr-o cratita cu apa si le-am dat la cuptor pentru o ora la foc potrivit

Gata! Yummy 🙂

Am cumparat zilele trecute niste topinambur. Nu mai mancasem pana acum, sau am mancat cand am fost prea mica ca sa-mi amintesc. Asa ca m-am bucurat ca am gasit de cumparat. Am luat un kg, de pofta si ca sa vad cum e, pretul fiind prea mare pentru o leguma care in mod normal creste pe orice sant. Recunosc ca tuberculii erau destul de marisori, deci se vedea ca e de cultura si nu de sant, dar oricum. Doi sau trei i-am pus intr-un ghiveci cu pamant, restul i-am spalat bine si i-am fiert asa in coaja, ca si cartofii.

Apoi s-au curatat foarte usor, pielita venind jos doar impingand-o cu degetul, iar pierderile au fost mult mai mici decat daca i-as fi curatat de coaja cruzi.

I-am pasat cu o furculita, am pus doar niste sare si piper si un glob de unt ca sa nu le alterez gustul, vroiam sa vad ce gust au ei asa, fara condimente. In farfurie am adaugat apoi cateva frunzulite de cimbrisor, de decor.

Dupa parerea mea gustul lor este o combinatie de cartof cu pastarnac si conopida. Interesant, zic eu. Nu inteleg de ce se chinuie lumea cu cultivatul cartofilor cand topinamburul e atat de usor de crescut si are si foarte multe beneficii. Cu siguranta voi avea o parcela cu topinambur in gradina mea.

Se poate consuma fiert, prajit dar si crud. Super tare a fost la magazin cand m-a intrebat vanzatorul ca e drept ca le mai zice si picioci, ca a venit o babuta care si-a ras de ei ca vand picioci cand ele cresc pe orice sant 🙂