GreenZoneLife

Din nou la bunici. Normal ca primul lucru a fost sa verific trandafirul de dulceata. Florile ma asteptau frumos inflorite dar aproape sa se scuture, abia reuseam sa pun mana pe ele ca incepeau sa se imprastie. Le-am cules cu grija si am mai reusit sa adun petale pentru o tura de dulceata. Ma laud si eu cu ce pot 🙂

Cred ca e ultima tura. Nu prea mai avea boboci saracul. Dar la toamna il paste o inmultire pe cinste. O sa-i fac gard viu de trandafiri la gradina bunicii. La cat e de tepos trandafirul asta nu cred ca o sa mai treaca nimic de el. Se vede ca e un soi vechi si mai salbatic dupa rujii foarte teposii pe care ii are. E plin de tepi marunti si desi. Abia ajunsa acasa am descoperit urmele pe maini, dar a meritat 🙂

Ce faci cand se termina ketchup-ul iar micuta mea imi arata in farfurioara ei cu trei compartimente ca cel pentru ketchup e gol? Cred ca ar manca ketchup si ca sos pe inghetata daca ar putea, atat de mult ii place. Asa ca m-am pus pe treaba si am pus de ketchup.

Am sacrificat un borcan de rosii uscate asta vara si am purces la mixat. Borcanul avea volum de 1.5 l, dar nu am cantarit rosiile, am adaugat 1 litru de bulion si unul de apa, 1/2 capatana de usturoi, o mana de usturoi de tuns, zahar dupa gust si oregano. Le-am mixat zdravan in blender, pe reprize, ca saracul nu a facut fata la densitatea care au dat-o rosiile uscate amestecului, apoi le-am pus intr-o oala de teflon si la foc mic cu ele.

Am fiert amestecul cam o ora dand din cand in cand cu lingura prin el chiar daca nu se lipea de oala, doar asa sa se mai omogenizeze compozitia. L-am turnat apoi fierbinte in borcane. Au iesit 4 borcane de 500 grame plus vreo 300 gr care le-am lasat de mancat in zilele urmatoare.

Cred ca in vara asta o sa usuc mai multe rosii sa am provizii pentru viitor. Folosesc aceleasi ingrediente dar fara a le mai fierbe ca sos de pus pe blatul de pizza, bineinteles la cantitati reduse, ca daca ramane trebuie pus in frigider si nu tine prea mult.

Weekend, si ca de obicei in vizita la bunici. Surprinderea mea a fost cand am vazut un trandafir de dulceata inflorit frumos pe care nu-l mai vazusem pana anul asta. Normal ca nu m-am putut rabda si am dat iama la florile bogate si parfumate.

Dupa ce am cules petalele le-am curatat de parte mica si alba de la baza (asa zice reteta) si apoi le-am zvanturat putin sa zboare polenul ramas printre ele.

Le-am pus apoi intr-o punguta de nailon si am legat-o la gura cu cat mai mult aer inauntru sa nu se ofileasca florile pana ajung acasa.

Cand le-am cantarit am vazut ca am aproximativ jumatate de cantitate de petale fata de reteta originala. Am injumatatit astfel si restul ingredientelor si a iesit asa: 75 gr petale, 625 gr zahar, 1/2 l apa, 1 jumatate lingurita sare de lamaie. Se freaca petalele fin sa nu se rupa cu sare de lamaie pana devin rosiatici apoi se pun la rece.

Se amesteca zaharul cu apa, se pune la foc pana se topeste zaharul si cand incepe sa fiarba se da focul mare, se adauga petalele si se fierbe la foc iute pana se leaga siropul.

Cand e legata dulceata (se face testul cu picatura) se toarna fierbinte in borcane, se pun capacele si daca aveti rabdare asteptati pana la iarna. Din cantitatile de mai sus au rezultat 4 borcanele de 150 ml. Se consuma de preferinta cu inghetata, iaurt, clatite sau cu paine cu unt 🙂

Mai erau multe flori in stadiul de boboci, asa ca o sa mai dau o raita prin ei si saptamana viitoare daca rezista florile pana atunci. Cu dulceata asta mi-a mai trecut din supararea ca am ratat florile de salcam.