Aseara am cules recolta de ghimbir din balcon. Tijele aeriene se cam uscasera din cauza racorii asa ca am decis ca e timpul sa recoltez ghimbirul.
Bucata mai deschisa la culoare e ghimbir nou, iar bucata mai inchisa e ghimbirul ingropat.
Si ca sa nu se vestejeasca pana la o eventuala folosire, sau chiar sa uit de el prin frigider, am decis sa-l confiez. Asa ca l-am spalat bine, am curatat pielita care este cam ca si pe cartofii noi, poate putin mai groasa, insa se ia jos foarte usor, apoi l-am taiat in feliute groase cam de 2-3 mm. Nu se compara cu ghimbirul din pravalie, e iute, zemos, crocant, fara ate sau parti lemnoase si foarte galben 🙂
L-am pus la fiert intr-o ulcica cu apa si doua linguri de zahar.
Cam dupa o jumatate de ora am strecurat apa de pe el lasand doar vreo trei linguri de apa la care am adugat inca 5 linguri de zahar si l-am pus din nou la fiert. L-am fiert pana a inceput sa bolboroseasca fara sa mai aibe lichid pe el.
Inainte ca totul sa se transforme in zahar ars l-am luat de pe foc si am scos bucatile de ghimbir zaharisite pe o foaie de copt.
Trebuie sa va miscati foarte repede caci altfel totul se transforma intr-un pietroi ce nu mai poate fi separat.
Zaharul ramas pe oala l-am razuit si l-am pus deoparte, acum am zahar cu aroma de ghimbir.
Ce n-am mai putut razui l-am amestecat cu niste apa fierbinte si ceai.
Zeama strecurata am pus-o in sticlute la frigier, nu poti prada bunatate de suc de ghimbir 🙂
Iar bucatelele confiate au ajuns intr-o cutiuta metalica dupa ce s-au racit.
Sunt foarte dulci si picante, eu cred ca vor fi de ajutor la eventuale dureri de gat sau cred ca pot fi tocate marunt si adaugate in prajituri.
Greenzonelife 