Ne plimbam sambata, si ca de multe ori, copilul adoarme in masina inainte sa ajungem acasa. Nu-mi place sa o trezesc. Prefer sa o las sa doarma, chiar daca pozitia din masina nu e cea mai adecvata. Asa ca iesim din oras spre Oradea. In Cluj era ceata, nu foarte tare, insa pe masura ce ne departam ceata devenea din ce in ce mai densa. Apoi brusc, undeva la vreo 30 de km de oras, ceata dispare si vedem cerul si soarele la apus.
In partea cealalta, undeva sub ceata, se afla depresiunea Clujului.
Abia am gasit drumul inapoi spre casa, era deja intuneric, plus ceata groasa, parca eram intr-un borcan cu smantana 🙂 Insa privelistea de deasupra cetei a meritat plimbarea pentru somnul copilului.