Chitonag de gutui

Printre retete prafuite de timp am gasit si reteta asta. Chitonag de gutui sau cas de gutui.

E o pasta groasa de gutui care se taie cu cutitul. Un dulce bun si vechi.

Am curatat de cotor gutuile si le-am dat prin robot, apoi am pus zahar pe ele, cam 1 kg jumatate la 5 kg de gutui si le-am lasat pana a doua zi sa lase zeama. Am pus amestecul la fiert si l-am lasat sa fiarba pana s-a ingrosat bine de tot si a devenit super lipicios.

Am luat apoi cu lingura si am dat amestecul prin sita

obtinand astfel o pasta foarte fina

pe care am intins-o in tava de la cuptor tapetata cu hartie de copt

Apoi am mai facut inca o portie pe care am condimentat-o cu scortisoara din belsug

Le-am lasat la foc mic 50-70 grade, cu usa cuptorului deschisa, cateva ore bune pana s-a uscat bine, aruncand din cand in cand cate o privire si incercand cu degetul daca a prins crusta

Cand a fost gata, am taiat-o romburi – aici e varianta cu scortisoara

Se vede cum a devenit usor lucioasa, semn ca e uscata

Se poate depozita tavalita in zahar praf si asezata intre foi de copt in cutii inchise ermetic. Se serveste ca atare in loc de jeleuri sau rahat sau se poate servi precum in peninsula Iberica – unde se numeste Dulce de Membrillo – cu cascaval si nuci.

Restul de compozitie, pe care nu am mai reusit sa o dau prin sita din motive de basici la degete, am pus-o la borcan ca pe orice dulceata.