GreenZoneLife

Ea este rosia mea favorita. Carnoasa, ferma, dulce, cu doar cateva seminte, de fapt atat de putine ca abia am reusit sa scot cateva pentru la anu 🙂

Ei da, o dulceata de-ti lingi degetele, oala, lingura si daca ti-ar ajunge limba si fundul borcanului 🙂 Din capitolul experimente culinare va prezint azi dulceata de corcoduse. Dar nu orice dulceata. Poate va ganditi, corocduse, bleah, suntem satui de ele dapoi sa mai faci si dulceata.

Asa ca daca tot sunt plicticoase corcodusele am zis sa le mai insufletesc putin. Dar nu va spun tot deodata, doar pe rand, sa savurati experimentul 🙂

Am cules dintr-un corocdus de la servici o plasuta de fructe pe care le-am curatat de samburi si am ramas cu 800 gr de fructe

Peste ele am pus 500 gr zahar si le-am bagat in frigider pana a doua zi ca sa lase zeama

Apoi am luat doua greph roz pe care le-am curatat de pielite si a rezultat 600 gr fruct pe care le-am adaugat in amestecul de corocduse. Apoi am taiat bucatele 50 gr ghimbir pe care le-am pus peste, am amestecat bine si le-am pus pe foc sa dea un clocot

Dupa ce au clocotit putin le-am luat deoparte si le-am dat prin sita. Astfel a rezultat un fel de sirop gros la care am mai pus inca 500 gr zahar si l-am pus la fiert

A fiert cam o ora la foc mic pana s-a legat, apoi la-m pus in borcane

Asta e ce a ramas pe fundul oalei si pe care l-am mancat in primul moment dupa ce s-a racorit

Arata tare bine asa cu fulgi de greph prin el iar gustul e absolut bestial 🙂 Poate v-am facut pofta.

Am mancat cat am putut insa au mai si ramas 🙂 Asa ca am zis sa pastrez putin din aroma lor si pentru la iarna. Fiind foarte mici era imposibil de scos samburii normal asa ca le-am pus intr-o cratita pe foc cu putina apa, cat sa le acopere si le-am dat un clocot cat sa se inmoaie.

Apoi le-am pus in strecurator si le-am zdrobit cu pasatorul de cartofi dupa care am ales samburii.

Pireul rezultat l-am amestecat cu zahar si l-am pus la fiert.

Cand s-a ingrosat destul de tare l-am pus la borcan. Bun de te lingi pe degete. Am lins oala 🙂 Cred c-o sa-i stea tare bine pe niste clatite.

Nu stiu ce-mi veni, aveam un pui de dovlecel in frigider si nu prea aveam chef sa il fac pane iar de ciorba nu-mi ajungea, asa ca am zis sa fac o pizza vegetariana 🙂 Insa pe parcurs am modificat putin ideea si am impachetat aluatul si a iesit un fel de sandwitch.

Asadar am facut aluatul de pizza in masina de paine (dupa reteta din cartea masiniii: 1.5 lingurite ulei, 320 ml apa, sare, 640 g faina si 5-7 gr drojdie granule). Eu pe asta il fac mereu si imi place. In timp ce mesteca masina aluatul i-am adaugat vreo trei fire de rozmarin si trei catei de usturoi tocati marunt, asta asa pentru o aroma mai mediteraneana 🙂 Nu l-am mai lasat la dospit, l-am luat direct si l-am intins in tava pe hartie de copt.

Eu il intind cu mana, nu stiu de ce dar nu-mi place cum iese intins cu facaletul. Apoi am pus pe jumatate de aluat un strat de feliute de dovlecel

iar peste ele niste feliute de rosii

si am impachetat in doua aluatul, cu grija sa se lipeasca marginile

apoi am facut din loc in loc gauri cu varful cutitului sa iasa aburul si l-am copt la foc potrivit vreo 25-30 minute

Am taiat-o calda si am mancat-o cu sos iute, dovlecelul nefiind prea aromat

Nu e nici pizza nici paine goala, o chestie de moment cu gust de vara :), mie mi-a placut si am zis sa va spun si voua, poate va vin idei 🙂

Dulce verde si fara calorii. Stiti ce e? Stevia. Nu, nu stevia aia din care facem ciorba 🙂 Stevia rebaudiana, cea mai dulce planta.

Am si eu doua plantute pe care azi le-am coafat si am pus frunzele la uscat pentru ceai la iarna. Doua-trei frunze de menta si doua-trei de stevie si gata ceaiul, dulce dar fara zahar 🙂

Frunzele sunt atat de dulci ca daca le mesteci prea mult incep sa para amare, cam ca si zaharina.

Am incercat sa o inmultesc cu butasi pusi in apa insa nu au facut radacini, acum o sa incerc sa pun in pamant. La iarna o sa trebuiasca sa le tin in casa deoarece nu rezista la frig. Pana atunci mai am timp sa incerc. Oricum, creste destul de repede si trebuie tunsa ca sa se ramifice, asa ca butasi o sa mai fie pentru incercarile mele. Pana una-alta eu imi fac provizii de dulce pentru ceai 🙂