GreenZoneLife

In weekend am fost ca de obicei la bunici. Mama m-a inebunit toata saptamana cu oala mea, asa ca am pus oala cu mine si i-am facut o demonstratie cu suc de rosii. Tare i-a mai placut si acum vrea si ea una. Si daca tot am avut oala la fata locului am dat fuguta in gradina si am jumulit tot ce mirosea a menta. Am strans cat sa umplu oala. Nu am inghesuit-o prea tare, doar cat sa incapa tot ce-am cules.

Am pus vreo doua cani bune de zahar, la final am realizat ca era mult prea mult :), si am pus-o la foc.

N-a mai ramas mare lucru de ea dupa fiert, insa m-am ales cu 1 litru de sirop gros aproape ca mierea. Acum stiu ca e prea mult zahar. Imi uitasem reteta acasa si nu mai stiam cat trebuie pus.

De bun e bun si asa, mentolat nevoie mare, si pana l-am terminat mirosea in toata curtea a menta si cred ca si la vecini 🙂

Si cum asta nu era de ajuns, azi avand drum prin oras, m-am abatut prin piata si am luat si un kilogram de macese sa le dau si lor o incercare. Le-am spalat, le-am pus o cana de zahar si la foc cu ele.

Le-am amestecat din cand in cand cu lingura sa lase zeama mai multa. Dupa ce am extras sucul, le-am pus la fiert cu putina apa intr-o oala si apoi le-am strecurat, le-am mai pus o jumatate de kg de zahar si am facut si niste peltea. M-am ales astfel cu 1 litru de sirop si 2 borcanele de 400 gr de peltea de macese.

Tare imi mai place jucaria mea cea noua. Abia astept anul viitor sa fac siropuri de fructe si jeleuri. Pana atunci ma multumesc cu incercari si niste suc de rosii 🙂

Mi-am luat inima in dinti si am pus si eu de-o vegeta. Imi era cam lene, nu de alta :). Am curatat o tona de morcovi, niste patrunjel radacina, patrunjel frunze, ceva gulii si niste ardei si gogosar rosu pentru culoare. Le-am tocat marunt si le-am pus la uscat in cuptor la foc mic cu usa intre-deschisa. A durat cateva ore procesul de uscare, timp in care le-am tot amestecat. Dupa uscare aratau asa:

Pentru ca nu am dat legumele pe razatoare ci le-am tocat, mi s-a parut ca a iesit cam mare vegeta mea si am hotarat sa macin o parte din ea.

Am amestecat partea macinata cu cealalta si a iesit chiar bine.

Parca ii lipseste ceva verde, asa-i? E cam portocalie, desi am pus si ceva frunze de patrunjel. O sa mai adaug ceva verdeata, data viitoare :). Poate incerc si varianta cu legume date pe razatoare.

Prima data am vazut-o aici si mi-a starnit curiozitatea. Am gasit-o de cumparat pe un site si vinerea trecuta am primit-o. Fiind prea cald nu am indraznit sa-i incerc puterile, dar azi nu m-am mai putut rabda si i-am dat de lucru. Pe scurt s-ar numi distilator, nu va ganditi la tuica :). Pe lung se cheama “oala pentru extras suc din fructe si legume la aburi”. Avantajul e ca sucul din fructe astfel obtinut are nevoie de un adaos infim de zahar pentru a se pastra in camara peste iarna, comparativ cu clasicele siropuri faute in casa. Cantitatea variaza de la deloc la 300-400 gr de zahar pentru 5 kg de fructe, depinzand de felul fructelor.

Mie mi se pare o treaba super pentru ca nu suportam siropurile de casa, fiind mult prea dulci pentru gustul meu. Din pacate am ratat sezonul fructelor aromate, insa si prunele si strugurii pot fi folosite, iar merele si perele chiar daca nu sunt foarte zemoase sunt si ele fructe de facut sirop. Asa ca azi am luat niste stuguri si am dat o incercare. Din 4 kg de struguri a iesit 2,5 l de suc.

Sunt de fapt 3 oale. In partea de jos se pune apa care fierbe si trece sub forma de abur prin cea din mijloc la cea de sus care e ca o sita si in care se pun fructele. Aburii scot sucul din fructe care se scurge in oala din mijloc si apoi printr-un furtun se pune in sticle sterilizate. Eu l-am lasat de data asta sa curga intr-o oala. Era de test, nu de pus pe iarna.

La inceput pare prea plina de fructe dar pe masura ce urca aburii se lasa si fructele.

Dupa o vreme de fiert am dat drumul la suc.

Iar la final strugurii aratau asa

Iar sucul final, normal ca pe masura ce sa racea se si oxida, arata destul de bine.

L-am gustat cald si e bun, parca ar fi ceai de stuguri. Rece insa are gust de must proaspat stors si ingrozitor de dulce, cu toate ca la struguri nu se adauga zahar deloc. Asa ca pentru gustul meu se poate dilua cu apa sau sifon si iese numai bun. Ma declar multumita de noua mea jucarie. Asteptam weekendul sa vedem ce s-a copt prin livada la bunici 🙂

Urmatorul pe lista e siropul de menta, ca am mai ochit saptamana trecuta niste tufe netunse intr-un colt de gradina.

P.S. M-ati inebunit cu cartile astea cu retete. Oameni care nu comenteaza in veci pe blog vin si cer carti, de parca e greu sa cauti pe net. M-am plictisit de trimis mailuri. Luati-le direct de aici: SteamJuicerManual si Mehu-Liisa-Recipes

Dupa ce toata vara am butasit menta, acum am recoltat menta. Atat planta mama cat si butasii mi-au pregatit frunze proaspete. Nu e o cantitate fabuloasa, dar macar de vreo doua ceaiuri la iarna tot o sa am. Bineinteles ca am cules menta si din gradina bunicilor, dar acea menta e aspra, mult prea iute. Asta e dulce, are o aroma placuta si proaspata si o prefer celei din gradina bunicilor. Probabil ca o sa fac ceai din ele amestecate.

Dintre toate ceaiurile, exceptand ceaiul rooibos, cel de menta e pe departe favorit. Cred ca atunci cand o sa am gradina o sa cultiv toate soiurile de menta posibile.

A venit si racoarea ca ne-am tot plans de canicula, de fapt e frig de-a dreptul. Azi dimineata au fost 9 grade. Si cum nu stiu cu ce fructe ne mai alegem anul asta am mai pus o tura de dulceata de mere cu portocale. Pe asta am amestecat-o mai mult si a iesit mai fina, fara bucati prea mari prin ea, e ca o pasta. Tot 2,4 kg a iesit, parca le-a cantarit cineva cand le-a cules 🙂

Si cum mi s-a parut mie ca merele din tura asta erau mai coapte am zis sa iau si cateva seminte. Daca mi-au rasarit merii decorativi, de ce n-ar face-o si cei comestibili. Ce-mi pare mie rau e ca nu gasesti de cumparat pomi din soiurile astea vechi, pe care nici macar nu stiu cum ii cheama. De asta ma tot strofoc eu cu experimentele. Imi plac soiurile vechi, au gust, aroma, sunt altfel decat merele de cumparat din magazin. Si nu doar merele, toate fructele. Pe langa ca soiurile vechi, autohtone, sunt mult ma rezistente decat cele noi care trebuie bibilite. Cine statea pe vremea bunicii sa stopesca toata ziua pomii cu tot felul de solutii, sau pomii batrani care au supravietuit pe santuri sau dealuri si de care nu are nimeni grija si care totusi an de an se rup de roade?

N-am apucat sa fac poze cu semintele, ca dulceata mea s-a apucat de fiert repede. Cat am apucat sa le seman si sa le scot in balcon si la cat de frig s-a facut au si transpirat saracele.