GreenZoneLife

Uite asa ne revenim noi p’aci prin Ardeal dupa o tura de sarbatori.

Spalam bine niste cartofi potriviti ca marime si ii punem la copt in cuptor.

Dupa vreo 40 minute se scot portii cat mancati odata, restul raman la cald in cuptor pana vor fi serviti.

Se rup cartofii in doua, se ung bine cu unt si se servesc cu un pahar mare de moare – zeama de varza murata.

V-am pastrat si voua o portie, in caz ca v-am facut pofta 🙂

Mie imi place tare mult supa de dovleac. O fac simpla, doar cu usturoi, dovleac si smantana. Am gasit insa o reteta imbunatatita care mi s-a parut interesanta si pe care tocmai am terminat-o.

Am pus la inmuiat niste hribi, ei sunt cei care dau savoare acestei supe banale. Se pun la rehidratat in apa clocotinda si se lasa cam o jumatate de ora.

In acest timp coacem dovleacul, daca nu cumva il avem deja copt. Eu l-am copt ieri asa ca doar l-am curatat de coaja.

Tocam ceapa si usturoi, cam cata credem ca ne place, si le punem la calit in unt.

Dupa ce s-au aurit putin, adaugam hribii cu tot cu apa in care s-au inmuiat si lasam sa fiarba totul pana incepe sa scada lichidul.

Condimentam dupa gust cu sare, piper, scortisoara si o lingura mare de miere. Pregatim o cana de lapte si dovleacul rupt in bucatele.

Apoi adaugam bucatile de dovleac copt.

Mai lasam putin la fiert si punem si laptele.

Mai fierbem pana se zdrobeste putin dovleacul, apoi pasam totul cu blenderul pana se obtine crema.

Servim fierbinte, goala sau cu paine prajita 🙂 Cremoasa, dulceaga, aromata. Numai buna dupa o zi cu burnita si vant taios.

Imi place prea mult dovleacul ca sa nu incerc sa-l consum sub diverse forme. De data aceasta un desert delicios din care nu te mai poti opri din mancat. Reteta e adaptabila, ingredientele si aromele pot varia. Eu am ales varianta cea mai simpla si mai potrivita gustului meu.

Astfel am luat niste dovleac copt din cel inecacios, de felul dovleacului depinde mult si consistenta aluatului rezultat

Apoi am sfaramat niste biscuiti, nu foarte tare, doar cat sa fie usor zdrobiti

Le-am amestecat si am adaugat nuca de cocos, putin zahar si esenta de rom

Am amestecat totul bine pana a rezultat un fel de pasta, cam sfaramicioasa la prima vedere

Insa in momentul cand incepi sa o transformi in bilute totul se leaga foarte frumos

Astfel se formeaza bilute din tot aluatul, care se tavalesc apoi prin nuca de cocos

Se servesc alaturi de ce vreti voi, un ceai sau o ciocolata calda, sau pur si simplu furati cate una de pe platou de fiecare data cand intrati in bucatarie, si va garantez ca veti intra foarte des in bucatarie atata timp cat vor mai exista bilute pe platou 🙂 Daca cumva mai raman, pastrati-le la frigider.

Puteti adauga in compozitie stafide sau alte fructe uscate, cacao, nuci, alune, scotisoara sau orice va place. Cui ii place dovleacul sigur va incerca reteta.

Am facut o omleta mai ciudata, poate va place si voua si o incercati 🙂 Am tocat in robot niste conopida, apoi am amestecat-o cu cateva oua si am pus-o in tigaia cu unt incins. Am prajit “omleta”, care e mai mult conopida decat ou, pana s-au adunat ouale, apoi la final am adaugat niste telemea zdrobita, sare si piper.

Pofta buna ! Merge de minune cu rosii, daca mai aveti prin gradina 🙂

De o vreme mancam salata de varza, e preferata noastra pe perioada toamnei. Azi insa m-am trezit fara varza pe cand sa fac salata la masa de pranz. Insa aveam o conopida. Si cum copilul adora conopida cruda, mi-am zis ca ce-ar fi sa inlocuiesc varza cu conopida. Astfel am razalit un morcov si am tocat marunt conopida. Am asezonat cu sare si zeama de lamaie.

Nu mi-am putut imagina cat e de buna, un deliciu. Va face parte de acum inainte din categoria salatelor preferate, alaturi de cea de varza.