A venit si racoarea ca ne-am tot plans de canicula, de fapt e frig de-a dreptul. Azi dimineata au fost 9 grade. Si cum nu stiu cu ce fructe ne mai alegem anul asta am mai pus o tura de dulceata de mere cu portocale. Pe asta am amestecat-o mai mult si a iesit mai fina, fara bucati prea mari prin ea, e ca o pasta. Tot 2,4 kg a iesit, parca le-a cantarit cineva cand le-a cules 🙂
Si cum mi s-a parut mie ca merele din tura asta erau mai coapte am zis sa iau si cateva seminte. Daca mi-au rasarit merii decorativi, de ce n-ar face-o si cei comestibili. Ce-mi pare mie rau e ca nu gasesti de cumparat pomi din soiurile astea vechi, pe care nici macar nu stiu cum ii cheama. De asta ma tot strofoc eu cu experimentele. Imi plac soiurile vechi, au gust, aroma, sunt altfel decat merele de cumparat din magazin. Si nu doar merele, toate fructele. Pe langa ca soiurile vechi, autohtone, sunt mult ma rezistente decat cele noi care trebuie bibilite. Cine statea pe vremea bunicii sa stopesca toata ziua pomii cu tot felul de solutii, sau pomii batrani care au supravietuit pe santuri sau dealuri si de care nu are nimeni grija si care totusi an de an se rup de roade?
N-am apucat sa fac poze cu semintele, ca dulceata mea s-a apucat de fiert repede. Cat am apucat sa le seman si sa le scot in balcon si la cat de frig s-a facut au si transpirat saracele.