Experimentele continua – coarne

Si daca tot am pus dulceata de coarne, si am gasit si cateva boabe coapte, le-am mancat, yummy, si am ales samburii. I-am spalat bine si i-am pus deoparte.

Pana a fiert dulceata, am pregatit o tavita cu pamant si i-am semanat.

I-am acoperit cu putin, pamant, i-am udat bine si le-am pus un capac sa nu se piarda umiditatea. Cred ca o sa am de asteptat pana la primavara sa vad daca experinmentul meu da rezultate. Dar cum rabdarea mea e de fier, nu mai e mult pana la primavara, asa-i?

Dulceata de coarne

Am iesit aseara sa fac niste cumparaturi. La un colt de strada, un nenea statea cu niste mere si prune de vanzare. In treacat am zarit o punga cu boabe rosii, coarne. Ma opresc, imi spune pretul, cam scump zic in mintea mea. Ma gandesc insa ca am fost si eu la cules de coarne si efortul depus merita toti banii. Il rog insa sa-mi puna punga deoparte pana imi fac cumparaturile. Ma intorc apoi, o cumpar si imi pun in gand sa fac compot, nefiind prea copate. Ajunsa acasa insa constat ca erau destul de moi, probabil era de ceva vreme cu ele la vanzare, asa ca nu-mi ramane decat sa fac dulceata.

Nu prea aveam chef sa ma apuc de scos samburi, asa mi-a traznit mie sa le oparesc in ideea ca se vor curata mai usor de pe sambure. Am pus la fiert un litru de apa iar cand a inceput sa clocoteasca am pus coarnele si am mai fiert vreo cinci minute. Le-am luat de pe foc si le-am lasat sa se racoreasca putin cat sa pot sa le manevrez. Au plesnit, dupa cum ma asteptam insa scosul samburilor nu s-a usurat foarte mult.

Dupa vreo ora de scos samburi, erau putin peste un kilogram de coarne, am reusit sa le termin. Le-am pus in apa in care le-am oparit, ca nu prea aveau zeama, si am adaugat un kg de zahar.

Le-am fiert vreo ora jumatate si m-am ales cu 1,2 kg de dulceata, un borcan de 800 si unul de 400 gr. Acum insa constat ca le-am fiert cam mult ca nu pare sa se miste in borcan, dar mai bine asa decat sa se strice.

Anul asta nu prea am pus multe pe iarna, dar sunt doar delicatese 🙂

Muscate

Intotdeauna mi-au placut pozele cu casute austriece pline de muscate curgatoare la balcoane si ferestre. O sa am si eu la fel cand o sa am casuta mea. Pana atunci ma multumesc cu muscatele mamei, chiar daca nu sunt curgatoare si nici nu suport mirosul frunelor lor, imi plac totusi florile lor ca niste bulgari si culorile placute si vii. Fie ca sunt flori simple sau batute, toate au o frumusete aparte.

Dulceata de mere de vara cu portocale

In fiecare an ai mei primesc mere de vara. Nu prea la mananca nimeni pentru ca fiind cazute trebuie curatate de partile lovite si stricate si nimeni nu prea are chef, asa ca mi se paseaza mie punga cu mere, “tine-le tu si fa ceva cu ele”. Mancam si noi cateva iar majoritatea ajungeau la gunoi pentru ca se stricau prea repede ca sa apucam sa le consumam. Asta pana anul trecut cand fetita mea mancand pireu de mere mi-a dat ideea de a face din ele dulceata de mere. Si ca sa nu fie prea plictisitoare am adaugat si niste portocale. Asa ca daca aveti si voi aceeasi problema cu merele de vara va impartasesc reteta mea.

Se curata bine merele de coaja, cotor si parti stricate. Se pun bucatile curatate in apa cu putina sare de lamaie ca sa nu se oxideze prea rau pana le terminam de curatat. Apoi se pune zahar peste ele si se lasa asa pana curatam si taiem portocalele cubulete.

Mi-au iesit cam 1200 gr mere si 700 gr portocale, la care am adaugat un kilogram de zahar. Pana am curatat portocalele, merele cu zahar au lasat destula zeama cat sa poata fierbe. Am pus portocalele peste mere si am amestecat apoi le-am pus la foc mic si le-am fiert pana s-a legat dulceata, cam 45 de minute. Se leaga destul de repede din cauza pectinei din mere. Spre final am adaugat putin cardamom praf ca sa accentuez gustul de citrice. Am pus-o fierbinte in borcane. A iesit cam 2,4 kg de dulceata.

Noua ne place cu clatite dar merge bine si simpla pe paine sau pe budinci.

Gladiole

Alte flori dragi mie si care nu lipsesc in nici un an din gradina mamei mele sunt gladiolele. Faptul ce trebuie scosi bulbii si pastrat peste iarna si ca frumusetea lor e pusa in valoare doar cand sunt plantate doar in grupuri mari nu le impiedica sa apara an de an la noi in gradina. Au fost de toate culorile dar s-au pierdut pe parcursul anilor. Insa si cele ramase sunt la fel de frumoase. Probabil ca au ramas doar cele mai rezistente.

Previous Older Entries Next Newer Entries